La pescuit cu ungurii
– Weekendul ăsta merem la Bistriţa, zice muierea.
– Poate tu, zic eu. Eu am treabă.
– Merem la naşii noştri unguri! Ştii ce mâncare şi beutură bună au ei.
Naşul ungur e medic la sat, e tinerel şi frumuşel şi îl ţin babele din comună ca asteroidul pe micul prinţ. El s-a resemnat să accepte şpăgi medicale de genul “azi v-am adus o pulpă de mistreţ, domnule doctor, că se împlinec 5 zile şi 4 ore de când aţi vindecat-o pe soţia de unghia aia de la picior care trebuia tăiată! Fiţi pe fază pentru potârnichile aniversare de mâine”. Dacă refuză cadourile astea, se supără cetăţenii şi vin la el cu topoare şi cu coase. Păi ce doctor e ăla care nu primeşte potârnichi?
– Mi se pişcă, ştii că ţin post şi pateul de soia e la putere! Poa’ să aibe şi tocăniţă de trufe de Madagascar cu sos de ginseng şi pălincă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, tot degeaba e, zic eu.
– Mergem împreună la pescuit, dacă vrei, aruncă nievasta atuul pe masă, din prima.
– Weekendul ăsta merem la Bistriţa, atunci, încuviinţez eu.
Şi tot merem. Ne întâlnim cu naşii, ne ţucăm. Ioaaai, ce mare s-o făcut Gropărelul, dă-mi-l şi mie să-mi facă pârţ şi să-mi râgâie în braţe! Uite la el, mi-o râgâit, hihihi!
– Naşule, ai undiţă? întreb de cum pun piciorul pe meleagul bistriţean.
– Nu! Că habar nu am să pescuiesc. Nem tudom, mai zice naşul.
– Hmmm! zic eu. Las’ că am adus eu tot ce trebuie.
Se face a doua zi. Halesc o felie de pită cu pateu de post, cu o ridiche şi o felie de castravete, şi mă apuc să îi grăbesc să ajungem la pescuit.
Şi noroc că i-am grăbit.
Că numai aşa am putut ajunge la pescuit pe la 3 după-masa, şi nu la 9 seara. Pe lacul Brăteni.
Vine paznicu: 50 lei taxă! Nu contează dacă staţi numai o oră sau două, nu contează că daţi la plută, nu la fund, nu contează că sunteţi vai mama voastră pescari şi că aveţi numai 2 beţe! 50 lei şi gata!
Plătim oftând.
– Naşule, zic, ia tu undiţa asta gata făcută, că la astalaltă îi leg io montura mintenaş, şi vin şi dau şi eu lângă tine!
Mintenaş la mine înseamnă cam 40 de minute, atâta-s de ambidextru când leg cârlige de pescuit.
Naşul înfige în scârbă, cum se pricepe şi el, trei viermi în cârlig, aruncă şi scoate carasu’! Instantaneu!!!
Am crezut că fac infarct în Bistriţa de la concentrare. Mă precipit să leg cârligul, îmi şterg mucii cu mâna în care ţin acul, desprind apoi cu dibăcie acul din năsuc şi arunc şi eu pluta în baltă.
Stăm.
După 10 minute, naşu’ zice “Istenem, mi-e foame! Mă duc să fac grătarul”, moment în care se înfige lângă mine nievastă-mea, care tocmai îl adormise pe ăla mic.
– Şi io vreau să învăţ să pescuiesc! zice ea.
– Bun! zic. Fii antenă.
Îi bag trei viermuşori scârboşi proaspeţi în cârlig, să miroasă ca Rexona cu feromoni pentru neamul piscicol.
– Fii atentă cum arunci, încep eu ora de meditaţii de pescuit. Deci iei mulineta, mai eliberezi din fir. Musai verifici relaxorul să nu fie prea liber, să nu agăţi ditamai caşalotul şi să pierzi dupa aia fir din mulinetă. Nu mai tot vorbi! Verifici montura. Aşa. Aruncă acum. Stai relaxată! Nu mai tot vorbi! Ochii la plută! Nu mai tot vorbi! La pescuit n-ai voie să faci zgomot, că duşmanul şi peştele veghează! Nu mai tot vorbi!
În timp ce tot vorbesc eu cu ea, ea scoate o roşioară.
– Ce ziceai? întreabă.
– Nimic, zic. Nimic.
Îi pun roşioara lângă carasul naşului.
– Continuă aşa, zic. Io mă duc mai încolo.
Plec. Caut un loc care să îmi aducă marea captură. Stau ca prostu’ cu pluta în apă vreo 2 ore.
În timpul ăsta, cei trei termină de gătit grătarele. Şi halesc carne delicioasă, că mirosea de leşinam.
După două ore de momit, implorat şi rugat la nişte zei greci ai apelor şi la Allahi, iau şi eu o amărâtă de roşioară. Deci ridicol de mică. Gropărelul are puţa mai groasă decât roşioara aia subnutrită.
Mă întorc cu ea triumfal la locul de grătar.
Nu ajung bine, că începe vijelia: ploaie, vânt.
– Naşule! zic. Ştii să faci zamă din aia ungurească de peşte?
– Nu ştiu, zice el.
– Atunci propun să eliberăm peştii înapoi în lac. Ce zici?
– E OK, zice el. Lasă-i să trăiască.
Îi eliberez. Peştii îi mulţumesc zeului lor caras şi roşioară.
– Aţi apucat să-mi faceţi şi ciupercile mele pe grătar? Să halesc şi eu ceva? Că uite, e 6 şi azi am mâncat numai o felie de pită cu pateu de soia! Că mi-i acru în gură ce foame mi-i!
– Nu, zice naşu. Nu am apucat, că o venit ploaia. Hai că merem acasă amu. Îs numa 2 ore până în Bistriţa. Hai că nu mori tu pân-acasă.
să scrie numa’ groparu când vine de la pescuit, că atunci ştie.
Apoi, no! Te scoate nievasta la pescuit, si tu te faci de ras.
Pescuit ti-o trebuit tie :)).
si daca mai vii prin bucale si nu zici ca vrei sa mergi si cu mine la peste, sterg poza cu tine de pe site-ul de socializare
ioi te, da’ te-o chinuit o ţâră vizita asta
acum trebuie sa recunosti ca ai cedat dorintei sotiei de a mere la nasi cand ai auzit de pescuit, cum stiu femeile sa ne traga pe sfoara 😀
[…] Groparu a pescuit cu ungurii. […]
gropare da parq tineai post 😈
am un preten pescar caruia ii trimit linku de fiecare data cand postezi ceva legat de pescuit. cica daca treci muntii spre est sa dai semn, ca stii el loc unde chiar se prinde 😛
Io zic numa ca de oftica pentru ca au prins altii peste si ca ai gandit urat in post…Doamne-Doamne nu ti-a dat si tie decat o rosioara mai mica decat putza Groparelului si ai ramas si nemancat,sic!! 😆 😆 😆
Ai la fel de mult noroc la pescuit ca mine ma!
[…] Post: La pescuit cu ungurii – link […]
io zac sa…. NU MAI TOT VORBESTI !
Cand te mai rogi la zeii greci, roaga-te in gand, Gropare, CA SPERII PESTII!! 😆
Gropa, cand iti spun ca ai nevasta Editie Limitata nu ma crezi. Sa-ti traiasca ! Tine bine de ea sa nu ti-o ia careva. 😀
m-am prins! tu faci reclama la viermisorii aia, nu? spune repede si drept, cat ai luat?
Ai patit cu doctoru cum am patit eu prima data la pescuit.Am aruncat undita in apa si am plecat…..dupa vreo ora am zis sa o scot din apa ca s-or fi plictisit viermii de inotat si ce sa vezi: 3 pestisori de aur discutau aprins care sa ramana.De nervi tata care nu prinsese nimic a aruncat undita in portbagaj.La plecare am observat ca in undita lui se prinsese…. o gaina.
😀 😆 😆
bata-te norocu’ de habauck! blea… cica s-o-ntrunit CEO al tziganiadei si se vehiclueaza zioa de 8 mai….
Mai Gropare, nefasta la pescuit ti-a trebuit ?? de la trainingul in pescareala ti s-a tras la cat ai vorbit cu nefasta a fugit pestele! 😆 si fara peste si nemancat! dar macar ai pretext de inca o pescuiala ca acush vin Floriile si e dezlegare la peste!
Iti spun io unde ai gresit, ca am cetit postarea de doua ori si am verificat si a treia oara-nasut-o si-o pus viermii singur in carlig, la nevasta-ta i-ai agatat tu, problema e ca tu ai uitat sa-ti umpli si tie carligu’ cu viermi-iar la carlig gol nici pestii de pe Brateni( oricat de neamt ar fi patronu’ lacului) nu trag…Asta-i una…a doua ar fi ca din Brateni pana-n Bistrita is vreo treijde km-nasut-o te-o dus cu caruta la pescuit?
Aaaaaaaaaaaa si amu’ imi dau io sama de ce ai fost ase de sucarit in postarea de ieri 😉
Gropare, nu prinzi, nu mînci!
no nui baiu….data….viitoare….incearca…cu mamaliga..tot mamaligai …la putere
gropare, eu zic sa iei carlige gata legate, mai reduci din timpii morti :))
si nu te lua dupa oameni ca nasu-to sau nevasta-ta, astia ce nu se pricep prind intotdeauna peste mai repede ca nu-i cunoaste inca neamu piscicol dupa moaca.
cu tine deja cred ca exista deja afise gen “wanted” pe sub apa
si legumele la gratar sunt bune. in special dovleceii si ardeii kapia..
@aviatoru – si ungururii merg … perpeliti putin …
Io-s de parere ca tot universul isi bate joc de noi cand ne dorim ceva… vrei bani, n-ai sa vezi nici mort, vrei un peste, cumpara-ti…etc. As fi propus psihologie inversa in scopul pacalirii nenorocitului de Univers, da’ astia New Age zic ca nu e bine. Dracu’ stie, fratica…
am patit si eu asa cu pestele. toti prindeau langa mine numa eu nu.
[…] mai fi oare d-ăștia ca mine care vor doar să citească un post bun, așa cum și lui dumniezo îi place – și nu dau doi bani pe posturile pline de cuvinte gen […]
Apoi numa` tu tii post in neamul ala??? Nasol moment.
Pai da … 🙂 asa-i in vremurile de post-it. 😀