Hahaaa, azi e ziua bărbatului!

În semn de adulaţie supremă pentru zeul bărbat a cărui zi o sărbătorim astăzi, mai pe seară am de gând să organizez un act de rebeliune: nu voi mai lăsa colacul de la privată jos. Voi, ăştia însuraţii, sper că vă daţi seama că acest gest reprezintă apogeul curajului unui mascul.

Fac acest lucru ştiind că nu am ce represalii să sufăr. Şi spun asta bazându-mă pe trei aşi din mânecă:

1. În seara asta la meniu avem caras de Deltă prins de mine, deci EU am adus păpica pe masă; plus că peştele de Deltă nu se poate hali fără mujdei lipovenesc, şi numai eu, din toată casa, ştiu face asemenea grozăvie (marele zidul chinezesc însuşi a rămas în picioare datorită mujdeiului lipovenesc, asta deja se ştie! spre marea, foarte marea oftică a hoardelor mongole);

2. Singurul mod în care nievasta mă poate şantaja e să mă lase pe mine să am de grijă de Gropărel, ocupaţie care mă umple de fericire – pentru că deja i-am explicat Gropărelului cum se leagă montura pentru crap şi răpitor cu pescuţ, dar pare-mi-se că nu a înţeles încă foarte bine cum se dă la lingură; chestie care sper să o lămuresc cu el în urmatoarea noastră seară împreună, după care îi cânt, ca de obicei, nişte Guns la chitară.

3. Vineri dimineaţă plec către Ţiganiadă. Şi cred că cu asta am spus totul.

Vă las în compania foarte capabilă a unor sâni. Să trăim, băăăăă!



 

 

24 lovituri, dă-i și tu!