Griji pe cine agheţi în discotecă!

Să mergi în discotecă, să agheţi, să o duci acasă, să o încăţăleşti, şi a doua zi să o iei de la capăt: visul oricărui purtător de ce naşte găina, dar şi al oricărei producătoare de ce dă vaca! Că aş fi perfid dacă aş spune că minodorele gândesc radical diferit decât noi (aceste fraze au fost de un misoginism feroce, recomand consumul lor cu puţintică sare; dacă nu aveţi, nu lingeţi asfaltul sperând că găsiţi, că anul ăsta nu s-a deszăpezit cu sare, fincă de fapt nu s-a deszăpezit deloc!)

Deci două gajici merg în Obsession, la discotecă, dragă, într-o sâmbătă, “să dansează, să să relaxează” – că femeile, întru sfântă relaxare, nu pescuiesc ca bărbaţii, deci avantaj noi. Plus că nici nu obişnuiesc să se uite pe Viasat History, tot ca masculii întru relaxare, să vadă dacă şi-n documentarul ăla despre WWII tot Aliaţii înving!

Şi una dintre ele agaţă un Gogu cu bicepşi. Dar un sensibil şi un intelectual: că se lansează dragii de ei în discuţii academice despre maşini, cai putere, Zara; mall, KFC, tricoul lui cu puta madre traficante, scris cu sclipici; verii din Italia; păpuşă, hai să-ţi iau un cocktail de curacao, şi de ce nu te-aş săruta oleacă!

Şi cei doi înfierbântaţi, aşa cum s-a dovedit, ambii erau un cuplu de pupăcioşi, şi foamea de gura celuilalt era mare! Deci foarte mare. Şi mult sărut a văzut canapeaua respectivă în noaptea aceea magică, că muşcau unul din altul ca din prăjitură!

Şi pe la vreo 4 dimineaţa, urmează momentul ăla sensibil: hai la mine-acasă să ascultăm nişte muzică, să ne uităm la un film, zice el. Nu, că nu vin, zice ea. Hai, tu, zice el. Nu. Da’ nu-ţi fac nimic! Că nu, că nu vin, zice ea. No, nu şi nu! Şi după vreo oră de parlamentări, masculul acceptă că totuşi nu e chiar aşa de irezistibil, şi pleacă acasică cu mâna în buzunarul rupt al pantalonilor.

Toare bune şi frumoase, domnişoara noastră doarme pe săturatelea duminică, se trezeşte fericită, îşi updatează profilul pe Hi5, se uită la Cronica Cârcotaşilor, vorbeşte 100 minute cu prietenele la telefon, că mai avea puţin şi îi expira creditul, şi ea păcat. Şi se pregăteşte de mers la serviciu a doua zi.

Şi a doua zi, când merge să se uite în oglindă, oroare! Deci mega oroare: era plină de bubuliţe vineţii la gură! Şi şi roşiatice, şi alte asemenea culori sincere, dar puternice. Şi se dă cu fond de ten de 4 cm, de-i arăta faţa ca un transportor blindat, să îşi acopere colecţia; dar a doua zi, marţea, deja era plină pe tot boticul ei de zgrăbunţe d-astea! Şi se duce, în disperare de cauză, fuga-fuguţa, la medicul dermatolog – cu mască pe botic se duce, de zici că parcă avea gripă caviară porcină! Şi doctorul îi prelevează probe, şi le analizează. Şi o sună la telefon după încă o zi, că dermatologii sunt prieteni buni cu fetele care se duc în Obsession:

– Tu, zice, e groasă, da’ e lungă!
– Vai, dom’ doctor!
– Da. Şi şi păroasă!
– Deci ce ne facem, dom’ doctor!
– Păi ce să ne facem! zice doctorul. Ce să ne facem! Că uite ce păţeşti dacă bagi de toate în gură!
– Păi, dom’ doctor, nu am făcut nimic… decât nişte pupici…. nevinovaţi…
– Ce pupici, tu, ce pupici, că ai ditamai infecţia la meclă! Ditamai!
– Păi… şi cum facem să reparăm boticul? întreabă domnişoara.
– Păi de unde să ştiu eu cum să îţi reparăm boticul, că bacteriile pe care ţi le-am găsit în secreţiile supuroase de la gura ta trăiesc numai pe oameni care nu mai sunt vii!

Mai departe, povestioara (aşa cum am auzit-o eu) tinde să pice în mit urban: două zile mai târziu, un cocălar cu tricou mulat pe care scria puta madre trafficante a fost prins de Poliţie cu trei cadavre de tinere destul de moarte la el în apartament. În Cluuuuj.

42 lovituri, dă-i și tu!