Glume de corporatisti

Eram la cooperativă, băgam niște overtime, ca un corporatist de nădejde al patriei mele, că nu se putea să-mi lansez și eu Usturoiul în liniște! Călăream situația cu ceva manajeriță, cu care documentam împreună niște feature-uri, rupți de oboseală. Cealaltă colegă a mea era și ea cu un coleg, înzestrat cu o barbă de lumbersexualThis-is-Sparta, loveau și ei tastatura ca apucații.

Și, la un moment dat, iau o pauză biologică și mă îndrept către biroul cu porțelan în care încape un singur corporatist. Și trec pe lângă ușa întredeschisă a unui derector; care mă întreabă, din priviri, cum stăm! Cum mere treaba!
– E bine! îl liniștesc eu. Manajerița stă și se uită la ce tot ce scriu cu ochi de vultur!

Mă uit la el: fratele meu, derectorul e chel ca o minge de tenis, stătea așa ca un glob pământesc de carton aplecat peste laptop! Așa că nu mă abțin și bag una:
– Spre deosebire de tine! Că dacă erai tu să mă verifici pe mine, ai fi făcut-o cu ochi de vultur… pleșuv.

Nu gustă gluma. Normal.
– Și colega? mă întreabă.
– Și ea! Stă cu programatorul la calculator, care verifică și el tot ce scrie. Știi cum verifică?
– ?
– Cu ochi de vultur… bărbos!

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!