E greu cu chiria în orașele mari

E greu cu chiria în orașele mari! Nici nu e de mirare, la ce prețuri sunt, dar măcar proprietarii SIGUR nu știu scrie românește cumsecade.

Azi, citeam pe Facebook următoarea:

Mi-a povestit o prietenă că s-a întâlnit cu un tip, iar după un timp s-au hotărât să se mute împreună, închiriind un apartament și plătind chiria împreună. După un an, a aflat că apartamentul era al lui :D:D:D

(nu mai știu la cine am citit asta, dar dacă-mi spuneți cine a zis sunt gata să-i dau link)

Mno, ce voiam să zic este că știam de o situație oarecum similară.

Adică un clujean a închiriat o cameră din apartamentul părinților (mutați la țară, ca să-i rămână lui locuința) unui cuplu.

Cuplul erau ceva cunoscuți ai iubitei sale.

După o vreme, cuplul din camera închiriată s-a despărțit.

Băiatul a plecat.

Proprietarul s-a trezit cu el singur într-o cameră și cu fata din celălalt cuplu în cealaltă cameră. Iubita lui locuia în altă parte și relația nu devenise încă așa de sudată încât cei doi să se mute împreună.

Pe lângă relația cu iubita lui, tânărul proprietar a început să aibă o relație și cu tânăra fată din cealaltă cameră. Care nu a avut nici o problemă că proprietarul avea iubită.

Această relație nu a scutit-o, firește, de chirie.

Ardeleni corecți, no.

Totul a durat vreo 8 luni, până când tânăra a găsit altă chirie și a plecat.

Mno, ce voiam să vă zic: e greu cu chiria în orașele mari. Și nici nu e de mirare, la ce prețuri sunt.

8 lovituri, dă-i și tu!