Doua cronici de film romanesc

  • Autoportretul unei fete cuminți

Autoportretul unei fete cuminți prezintă (am eu așa, o bănuială, oleacă autobiografic și exorcizant) o secvență din viața unei tinere femei în viața căreia nu se prea petrece mare lucru. Singură și doctorandă, amanta unui om însurat (de care se și desparte în film, într-un final), cu un tată destul de tiranic. Și cam atât.

Zbaterea ei destul de pasivă de a-și pune ordine în viață și de a-și umple rezervorul afectiv. Lipsa de acțiune și reacțiune în ceea ce privește viitorul ei. O Eugénie Grandet de secol 21, dar fără culoarea acesteia. Insuficient creionată (poate intenționat), ratează plenar șansa unei răbufniri, a unei explozii care ar fi salvat-o. Tempo-ul filmului este incredibil de lent. Scene la masă și înjurături, dialoguri, nuditate, cur de bărbat. Umor… hmmm; cam deloc.

Cinci premii măricele, încă vreo câteva nominalizări: foarte tare, bine că îl apreciază criticii. Personal, când l-am văzut, mi-am dat seama că eu, unul, nu voi lua niciodată absolut nici un premiu la nici un fel de festival de film mai răsărit. Nu știu cum să scriu așa ceva. Nici nu vreau să învăț.

De văzut dacă ești fată singură și ai pisică. Masculi, dacă vrea să vă ducă iubita, trimiteți-o cu prietena ei și voi rămâneți acasă mai bine, la o partidă de Counter Strike.

Site  |  Facebook

  •  Lumea-i a mea

Dacă în Autoportretul unei fete cuminți personaja principală era o fată cu personalitate ștearsă, pe atât de colorată e eroina din Lumea-i a mea. Aduce a film Media Pro (surpriză! Media Pro au ajutat la producție), o liceancă cu tată vitreg, mamă victimă și bunică legumă la pat o ia razna din pricina unor evenimente care se precipită în așa fel încât o forțează către hamartia, ca pe o eroină greacă ce pică pradă propriilor dramolete.

Joc excelent actrița principală, Ana Maria Guran, despre care cred că vom mai auzi.

Filmul abundă în înjurături (băi, eu am doctoratul în asta, și tot mi s-a făcut jenă la un moment dat), dar bag samă că așa vorbesc adolescenții.

Nu sunt în target. Nu sunt în target. Nu sunt în target!

Dar la premiera de la Cluj de vinerea trecută, lângă mine s-au pus vreo 6 nimfete de liceu, care, băi fratele meu, așa au trăit filmul ăsta, de zici că eram eu la Star Wars când aveam 11 ani! Și cel mai tare s-or distrat fetele de accentul constănțean – pentru noi, ardelenii, limbajul de peste munți este fascinant.

Cred că va rupe printre tineri, se vede că cine-l promovează știe internet (are hashtaguri și alte alea). Filmul a luat premiul TIFF pentru debut.

Facebook

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!