Discutie cu Greuceanu

Ieri dimineata ascultam la casti ultima piesa a lu’ MIshu. Si ma indreptam, romaneste (un pas inainte/doi inapoi) catre munci, via troleu cu bări lipicioase, ca sa imi pot plati ratele si sa fiu si io in rândul lumii, să fie ai mei mândri de mine.

Şi sună telefonu.

Raspund.

– Ba, zice Greuceanu, ce faci? Rezolva-ma cu chestia asta, si imi zice o chestie misterioasa, numai de noi doi ştiută, pe care daca ar fi să v-o spun ar trebui să vă omor; şi deşi nu io v-am facut, io v-aş fi omorât!
– Binie, măh, zic, te rezo’.
– Sună-mă când m-ai rezo’, zice el.
– Cum adică să te sun! (el face parte din altă reţea, şi părinţii noştri sunt impotriva relaţiei noastre). Îţi dau bip!
– Dă-mi bip! C-apă-ţi dau şi io bip!
– ???
– Da! Şi apăi vorbim prin bipuri în alfabetu’ Morse!

12 lovituri, dă-i și tu!