Despre cum era cât pe ce să mă mărit în Dubai, insh’Allah

După cum ştiţi, TFB10 – ‪#‎tenDubai‬a fost cel mai fain eveniment organizat de Foto Union, powered by Prestige Tours, organizat cu sprijinul Canon Romania si Calif. Am stat la cel mai extraordinar hotel al cărui prag l-am trecut până acum – Atlantis – prin grația divină a Rida International).

Aşadar. eram în Dubai, era noaptea de Sfântul Valentin, verişorul hipsteresc al Dragobetelui strămoşesc, când Brylu mă loveşte fix în sete la ora 2 noaptea pe Facebook:
– Gropare! Hai să bem o bere!
– Di ce?
– Tocmai am primit un bobârnac de la nevastă!

Pui de Sherlock cum sunt, verific contul lui de Facebook şi descopăr că Bryla îi lăsase o poză de la ceva Poptămaş englezesc pe care scria că “dacă n-ai pe nimeni lângă tine de Sf. Valentin, bea până simţi ud sub fund…”
– Merem! Merem.

Cobor în hol cu laptopul, ca să şi termin postarea pe a doua zi. Şlapi, maieu, pantaloni scurţi, afară 80 de grade… îl întreb pe badiguard:
– No, da’ unie-i baru’?

Baru’ era undeva la ceva subsol în hotelul ăla cât un oraş…
IMG_0361
6-7 minute de la un capăt la altul, dacă ești treaz!

O trebuit să umblu lipa-lipa vreo 20 de minute ca să aflu că barul era, de fapt, ditamai clubul; iar un alt badiguard, un dur gen Dwayne Johnson, holba ochii la mine năpădit de dispreţ în timp ce colega îmi explica că nu mă poate lăsa înăuntru îmbrăcat aşa nici măcar ca să spăl pe jos.


După care Dwayne Johnson s-a dus la toaletă, că era cam constipat, sărăcuţul

Mă iau şi mă duc – şi dau de Brylu, care şi el căuta barul:
– Hai sus să ne schimbăm, zic, că trebuie să fii îmbrăcat ori decent, ori cu fustanelă de-aia de arab.
– Mno! zice Brylu, că am plecat fără cartela de la intrare… mă duc la recepţie, apoi la etajul 22… vezi că întârzii un pic!

Picul ăla s-o făcut o juma’ de oră, pentru că Groparu o uitat să-i spună să nu vină nici cu cămaşă cu mânecă scurtă! Şi Brylu o mai băgat un drum până la etajul 22, timp în care eu…

…EU ÎMI COMAND O BERE CU 50 DE LEI şi încerc să nu mă buşească plânsul, mai ales că am şi terminat-o în 30 de secunde. 50 de lei. O bere. Una. De 33 ml. Bă, tu-ţi dai seama?
IMG_1242
Practit, cu o navetă de bere ne-am fi tras un harem de zgârie-nori.

Mă uit în jur să văd dacă şi alţii erau la fel de cocoșați de prețuri; şi atunci le-am văzut.

Două indience (din India, nu Pocahontas) stăteau la bar şi mă scanau lung ca râul Gange (şi cu gânduri la fel de murdare). Foarte faine şi delicios de grase, când or văzut că le-am văzut or chicotit. Zâmbesc şi eu, ca Mowgli!

Apare şi Brylu, pornit să simtă ceva cald sub fundic, dar se potoleşte rapid când află preţul berii. Cedăm amândoi nervos şi bem prima bere împreună. Îi spun lui Brylu despre cele două frumuseţi ayurvedice, el se uită la ele, amândouă ne trag un zâmbet cât o barcă de pescuit, eşti nebun? Zâmbim amândoi ca Mowgli.
– Din câte mai ţin eu minte din burlăcie, ăsta ar fi fost momentul în care le trimiteam fetelor nişte shot-uri, parcă!
– Dadada, zice Brylu.
– Dar acum nu se poate, mai ales la preţurile astea. De banii ăştia îi iau lu’ Gropărelu’ un set de spălătorie de maşinuţe cu tot cu maşinuţe!
– Sau un set de toaletat păpuşi (zice Brylu, care are fetiţe, să-i trăiască frumuşelele!). Da! Cu perie şi pieptene, mărgele, oglinjoară, plasă de păr; plus cremă de faţă pentru păpuşă fără parabeni, organică, cu hidrafresh!
– Tu! le strigăm. Nu vă luăm de beut!

Indiencele se cabrează să înţeleagă ce le-am strigat în română peste bar, dar avântul le este tăiat de ceva indian cu cămaşă de Bollywood, dintr-un material de faţă de masă lucioasă, care doreşte să se împrietenească cu ele. Se apucă să vorbească cu ele vehement; ele îi fac vânt. Era 2.30, la 3 se închidea birtul. Ne uităm în jur: petrecere de cârnaţi, numai masculi. Toţi, dar absolut toţi se uitau la ele. Era Sf. Valentin! Plutea iubirea prin aer ca alergenii.
– Amu, dacă eram ficiori, le spuneam că mă cheamă Valentin şi le invitam sus în cameră ca să petrecem de ziua mea de nume! zic.
– Da! Şi io ziceam că mă cheamă Sfântul, şi petreceam dublu!

Râdem.
– Fii atent ce boli ne-ar fi aşteptat! zic.

Şi, în timp ce la alea două mai vine un mascul să le agaţe, îi spun păţania prietenului meu cu boala venerică rebelă din Insulele Mauritius. Ne facem cruce cu limba şi mai cerem o bere.
– Mai ai bani? zic, scormonindu-mă după dirham din Dubai.
– Bă, nu prea! Numa’ dolari, zice.
– Io euro, zic.

Efectiv ne golim portofelele pe tejghea. Ca săracii! Ca-n studenţie. Chelnerii se uită la noi suspect. Le prindem privirile şi râdem cu poftă: cel mai chisdos hotel din Dubai, şi noi făceam chetă cu “dă-mi un dolar, ţine un euro, ia de-aici 15 dirham” pentru o bere. Ne uităm la fetele noastre: nici o tresărire, ne sorbeau din priviri.
– Bă, zice Brylu, ui la ăştia din jur ce plini de aur sunt, şi astea tot la lefterii de noi se uită!
– Asta pentru că suntem frumoşi! Şi dotaţi! zic.

Mai apare unul la ele, dar fetele noastre rezistă. Noi râdem cu gura mare, ele ne râd nouă!
– Tu! Nu ne combinăm cu voi! strigăm iară. S-o-nchis la şaorma!

Fetele dau să ne întrebe ce am zis, când de data asta sar pe ele doi masculi horny. Le şi pun ceva beutură scumpă în faţă. Astea refuză iarăşi!

Se aprinde lumina. Mai aveam vreo doi stropi de bere de câte 7 lei fiecare, aşa că ne facem că nu le vedem pe fete cum ne caută privirea în timp ce ies, ca să-şi ia rămas bun. Şi duse or fost.

Dar, când am plecat de acolo, am rătăcit drumul prin maţele hotelului şi am dat nas în nas cu ele! Tura asta nu mai aveam scăpare…
– Tu ladies, câţi masculi s-or dat la voi în seara asta? 10? 11?
– Yes! ne zâmbesc kamasutrele cu toţi fildeşii.
Nice! zicem noi.

Fetele or rămas la filtru, că badiguardu’ nu te lăsa să mergi mai departe dacă nu aveai cartelă de hotel. Iar eu cu Brylu am urcat fiecare în camera lui, discutînd despre cum am fost noi cei mai frumoşi bărbaţi din cel mai chisdos hotel din tăt Dubaiul ăla (părerea mea).

Cei mai frumoşi, dar şi singurii europeni! Că restul erau toţi niegri din ăia, pakistanezi, libanezi… noroc că nu de-aia ne-or sorbit ele din priviri toată seara, fireşte.

15 lovituri, dă-i și tu!