De prin delegaţii

După cum v-am mai scris, onor cooperativa la care prestez excelează în implementări în nişte ţări.

Între acestea – Uzbekistan. Asta fusă amu vreo 2 ani.

(sursă foto)

Un coleg pleacă acolo să le vândă soluţia noastră revoluţionară chiar la ei în capitală, în Taşkent (acelaşi coleg care a mai apărut pe aici pe groparu.ro, inclusiv în postarea precedentă, că el e vârful de lance la vânzări; băiat deştept, nu bou, aşa cum scriu unii pe bloguri! – ăsta fusă disclaimer).

1. Ajunge colegu’ acolo, şi îl ia o răceală din aia cu muci galbeni. La indicaţiile nevestei, care e doctoră, merge la farmacie şi le cere picături de nas şi paracetamol sinus. Cum farmaciştii uzbeci ştiu engleză sau orice altă limbă cum ştiu eu programare, colegul se confruntă cu nişte probleme foarte mari de comunicare. În cele din urmă le scrie pe o foaie de hârtie că vrea ceva pe bază de efedrină, să-i calmeze mucoasele. Farmaciştii schimbă foaia şi-l ameninţă cu Poliţia dacă nu pleacă de acolo, drogatu’ dracului.

2. Colegul fuge. Intră în altă farmacie, dar se decide să nu repete experimentul. Le arată mucii, cere ceva anti-răceală, orice. Farmacista reacţionează prompt: îi dă o cutie de Faringosept, produs la Terapia Cluj. Colegului îi pică ochii, aşa cum mi-au picat şi mie când am aflat.

3. Colegul intră în metroul uzbec. Metrou de metrou, stil sovietic: deci înalt, larg, aerisit, cu marmură, bazalt, granit, gresii rare, ba chiar şi cristale şi metale sclipitoare pe nişte candelabre cât pomul de Crăciun întors invers. Colegul scoate săpuniera, începe voios să fotografieze.

Gospodin! aude în spate o voce tunătoare de politruc.

Colegul, precaut, lasă camera foto să îi alunece într-un buzunar secret din chiloţi. Se întoarce: un chipiu uriaş, puteai cultiva cartofi pe el, să salvezi o ţară întreagă de la foamete. Sub chipiu – doi ochi de oţel.

– ¤&%FG/()J)=POK=, îi spune Garcea de Uzbekistan!
Sorry, zice colegul, la plesneală.
A! zice Garcea de Uzbekistan. You tourist!
– E, zice colegu’.
No photo! NO PHOTO! răcneşte Garcea de Uzbekistan.
Sorry, repetă colegul, I didn’t know.
Where you from? întreabă Garcea de Uzbekistan.
Romania, zice colegu’.

Se lasă o tăcere scurtă peste conversaţie.

– AAAaaa… Yugoslavia! se dumireşte Garcea de Uzbekistan.
No! Romania. Neighbor, zâmbeşte colegu’.

Garcea de Uzbekistan stă preţ de-o secundă.

Belgrade! zice el.

Colegul zâmbeşte.

No, that’s Serbia. Bucharest! Very close, mai adaugă el.
Bucharest! se entuziasmează Garcea de Uzbekistan.
Yes, zice colegul.
Excellent, zice Garcea de Uzbekistan. Take as many pictures as you like, my Serbian friend!

33 lovituri, dă-i și tu!