De ce îl votez pe Cristian Gog la “Romanii au talent”

Pe Cristian Gog l-am văzut prima dată în spectacol cu mult înainte de Românii au talent… nu mai ştiu, era unul din primele cazuri umanitare care a coalizat online-ul. Gog a făcut mega reprezentaţie în Music Pub, copilul cu cancer a fost salvat, toată lumea a fost fericită – chiar şi cuiele pe care şi le bătea prin nas.

Apoi a venit SMS Cluj acum 3 ani, când am profitat de eveniment pentru a expune cazul lui Zolty din Bogata, invitînd cu căldură populaţia onlainărească să doneze. Un prieten comun mi-a spus: băi, uite, ca să impulsionăm lumea să doneze, Cristi va arăta public, în timpul reprezentaţiei sale de strâmbat monezi, că donează 50 de euro. Dar nu poate dona chiar atâta, că no, nici el nu e şeic arab; după ce numeri banii, tu îi vei da înapoi ăştia 50 de euro, iar el va dona 100 de lei. E bine?

Aşa se făcea în trecut la nunţile în care donaţia se făcea cu strigare, naşii şi familia declarau mai mult, apoi primeau înapoi de la miri o parte din bani. După o campanie răcnită pe blog, eu eram suficient de disperat (prea puţină lume donase bani pentru Zolty) ca să recurg la orice tertip menit să aducă nişte bănuţi în plus. Aşadar, după ce Cristi a introdus ceremonios bancnota în cutia transparentă, după ce show-ul se terminase şi lumea a început să cam plece de acasă, m-am dus la el să facem schimbul: eu să-i dau lui 50 de euro, el să-mi dea suta de lei, cum ne fusese înţelegerea. Atâta numai că n-am avut cu cine: nici nu a vrut să audă de primit înapoi cei 50 de euro.

A fost cea mai mare donaţie a serii.

Au urmat apoi, tot legat de cazul lui Zolty, mai multe sâmbete de mers la Bogata pentru terminat izolaţia aşa, incognito (nu le-am mai menţionat pe blog, că nu mai era treaba voastră, oricum adunase Sebastian Bârgău suficienţi bani pentru Zolty), iar într-una din ele Cristi a ţinut morţiş să vină. Era octombrie sau noiembrie, o vreme afară de-ţi venea să-ţi spânzuri venele de un vulcan în erupţie – ploaie, ceaţă, întuneric la ora 8 dimineaţa, ce mai, o zi de stat în scutece. Cu o noapte înainte fusese la ceva petrecanie până târziu, pentru că lumea-l tot invită să îndoaie linguri, şi m-a rugat neaparat să îl sun eu dacă până la 7 şi 10 nu dă nici un semn de viaţă. La 7 şi 5 mă suna, vesel: no, merem?

Şi am mers. Şi o băgat al meu Gog toată ziua cu mistrii şi mortare, alături de Olteanu şi fratele său, tot Oltean, de zici că îşi câştiga mântuirea, aşa băga. Iar la final, când am terminat cu totul, zice: acum să verificăm. Şi ia Gogu’ polobocul şi cutterul şi microscopul şi telemetrul şi se apucă de şlefuit aici, reparat acolo – Cristi, hai că alea se maschează cu tencuiala – bă, mă laşi să fac treabă oablă? – că am mai stat 2 ore în frig din ăla ceţos. Că aşa e el, meticulos şi de treabă.

Când am aflat că s-a lăsat convins să meargă la Românii au talent am zis că sigur va rupe tot. Îl văzusem de un miliard de ori cum face trucuri cu cărţi de joc, cu linguri îndoite (bă, NU LE ADUCE DE ACASĂ, NU SE DĂ PE DEGETE CU NIMIC, ci, inexplicabil, GOG POATE ÎNDOI ORICE LINGURĂ, ORICÂND!), cu monezi strâmbate, cu ghicit orice vrei tu, eram convins că va ajunge în finală (update mai jos, via Palatkas).

Asta chiar dacă ne-au furat la vot.

No, da’ amu, că tot a ajuns în finală, vă zic şi io amu, no: io de-aia votez cu el, că asa mi-o ordonat nievastă-mea!!!

37 lovituri, dă-i și tu!