Dansez la bară pentru mâncare

Un domn şofer profesionist mărinimos mergea şi el pe drumurile patriei sau, aşa cum se zice, pe traseu. La un moment dat vede o domnişoară care stătea la ocazie, în mijlocul pustietăţii.

Pentru că tocmai se pornise o ploicică de vară, iar domnişoara părea destul de despuiată – deh, aşa e moda în secolul XXI, n-ai ce face – domnul şofer cel mărinimos opreşte şi o întreabă: da’ tu unde mergi, păpuşă?

Apăi la Beiuş mă duc, zice domnişoara – care părea curăţică şi deloc genul de femeie care stă pe şosele ca să-şi satisfacă poftele ei carnale pentru un blid de zamă.

Haida sus, zice el, că te las pe drum.

Mulţumesc că mă luaţi cu dumneavoastră, zice domnişoara curăţică şi spălată.

Şi merg împreună vreo 20 de kilometri, timp în care discută despre suspendări, viaţa grea şi săptămâna spaniolă de la Lidl.

După cei 20 de kilometri, domnişoara zice: apăi vă rog să opriţi, zice, că io cobor aici.

Păi cum să cobori aici? zice şoferul. Că până la Beiuş mai sunt vreo 20 de kilometri, şi aici e pustiu!

Apăi dacă nu vreţi să faceţi nimic, zice domnişoara, n-are rost să mergem mai departe!

Şoferul rămase descumpănit; pentru că, repet, domnişoara părea curăţică şi deloc genul ăla de femeie la care v-aţi gândi că face orice pentru un blid de zamă; şi el vrusese să facă o faptă bună, creştinească, cu Maria Magdalena.

Descumpănit fiind, îşi vărsă obida pe ea:

– Auzi, tu, de ce nu purtaţi, voi, curvele, ecuson?

21 lovituri, dă-i și tu!