Casa cu un singur regret

Finul gropăresc o moștenit un teren fain de tot de la bunic, în Cluj. Fain de tăt! 1600 mp într-o zonă extrem de liniștită, lângă Someș, în cartierul numit – cum altfel! – Someșeni.

Ești ca la țară: în afară de zborurile din și spre aeroport, care nu trec deranjant de aproape, nu se aude nimic toată ziua. A, bine, se aud:
– foșnetul frunzișului de corcoduș;
– vântul cum culcă iarba;
– copiii cum mai strigă pe uliță, când nu sunt la școală;
– Someșul cum curge înceeeeet, da’ încet de tot, ardelenește (cu ”no…!”)
– norii cum zboară în înaltul cerului, dac-ar fi să se audă.

Pe teren, omul și-a făcut casă. Să fie. Nu cât un iceberg care să scufunde Titanici, ci cu un living jos, 3 dormitoare sus, plus bucătărie și 2 băi (fiind un sofisticat, nu a dorit să-și facă toaleta în curte – de ce, nu știu!).

(poză făcută chiar de el)

Cu vreo trei săptămâni înainte de a-și pune pirostriile, am mers la el să facem o coaliție pentru grătarul tradițional, să punem la cale ce avem voie să facem și să glumim la nuntă, că eu mereu zic câte-o dumă nepotrivită la evenimente din astea și măcar să știe omul la ce să se aștepte. Firește, am început cu vizita de prezentare a acareturilor.

Nu vă prezint interiorul, că nu despre asta vorbim azi; dar l-am întrebat de la obraz care este lucrul pe care-l regreta cel mai mult în lungul proces al construcției.
– Izolația, zice el.
– Izolația?
– Da.
– Cum, meșterii neserioși, aprobările, autorizația de construcție cu aprobare de la autoritățile de zbor (fiind pe lângă aeroport, trebuie și așa ceva), materialele…?
– Meșterii au fost super OK, ceva bistrițeni. Aprobările au venit și ele, chiar și cea aberantă cu culoarul de zbor. Dar cu izolația, zic eu… am dat și voi da bani degeaba.
– Păi cum așa?
– Păi casa e făcută din BCA, blocuri de 20 cm. Ei bine, dacă puneam sistem din ăla mai gros puteam să renunț liniștit la izolație. Pentru că așa se construiește repede și ieftin, e călduros iarna și arhitectura casei menține răcoarea vara. Eu am izolat casa și am dat o grămadă de bani pe ea, plus manopera; și după câțiva ani trebuie refăcută, că-n timp se mai duce, și am luat și izolație ignifugă, deci scumpă. Și dacă păstram peretele curat și puneam o tencuială sănătoasă, terminam mai repede construcția, mă costa mai puțin la final și aveam mai mult timp și resurse să mă concentrez pe celelalte detalii, gen mobilă și electrocasnice, plus că respira și clădirea altfel, era alt aer în casă.

Amu sincer vă zic: nu știu dacă finul s-a plâns de costurile suplimentare sperând să dea nașul cinste mai barosană la nuntă; dar, întrucât reputația mea proverbială de zgârcit este binecunoscută, tind să cred că nu. Dar nu m-am răbdat și, după ce mi-a zis povestea, m-am hotărât să-i pun în plus un bon de masă în plicul cu cinstea, sper să-l fi ajutat la ceva și să-l fi cheltuit cu chibzuială!

Iar legat de restul, producătorul român de materiale de construcție Macon din Deva a lansat de curând sistemele de zidărie cu Aerispor, care ajută peretele să respire în timp ce izolează de ce-i afară și nici nu arde și mai este și ecologic. Vă zic eu tura viitoare mai multe; până atunci, pe site-ul Macon există un calculator al materialelor necesare, precum și detalii despre noul sistem inovator de zidărie lansat. Vezi mai multe aici pe http://www.macon.ro/aerispor/, că e bine să fii informat mai ales când îți faci casă!