Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus

Într-o seară, îi făceam nevesti-mii pedichiura şi ne uitam la Oprah, pe Euphoria TV.

Şi Oprah era cu inventatorul cărţii ăleia, “Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”. Şi pe cine îl mănâncă limbricii?

– Ai cetit cartea asta? mă dau eu grande apsolvent de Litere.
– Nu, zice ea. Da’ am auzit de ea.
– E foarte faină, zic. În ea e vorba despre nişte chestii.
– Ce chestii?
– Nu doar chestii… ci şi lucruri.
– Ce lucruri?
– Păi cu masculii şi muierile.
– Ce lucruri cu masculii şi muierile?
– Păi să-ţi explic. Că e ca şi cum voi vorbiţi chineză, şi noi vorbim maghiară, şi de-aia nu ne-nţelegem. Şi voi, când aveţi probleme, sunteţi foarte comunicative, da’ când daţi din gură, voi vorbiţi numai ca să vă eliberaţi, nu ca să vă oferim noi, vouă, soluţii. Şi noi, un pic mai pragmatici la capitolul ăsta, încercăm să vă oferim soluţii, şi vouă nu vă trebuie soluţii, ci numai să fie cineva acolo care să vă asculte. Şi noi ne enervăm că voi nu ne ascultaţi, şi facem urât că nu ne urmaţi sfaturile noastre!
– Aha! zice nievasta.
– Pe de altă parte, continuă Groparu predica, noi, masculii, avem momente când trebuie să ne retragem în peşteră.
– În peştera femeii?
– Nu, de data asta nu în peştera femeii. În peştera lui. Să zicem că el are o zi nasoală la lucru, sau în trafic, sau nu-i intră suficienţi cititori pe blog, sau nu comentează decât vre 3; şi el, atunci, se retrage în cochilie, ca un Limax scârbos – dacă limacşii ar avea cochilii. Şi femeia nu pricepe de ce el mestecă cina absent! Şi se întreabă că el la ce se gândeşte când se uită ca în gol la TV, deşi e emisiunea aia cu cele mai bune 10 puşti de asalt! Şi începe să-l toace la cap, toc-toc; şi toc-toc; şi toc-toc. Că ce-i cu el, că de ce tace când mănâncă macaroanele cu brânză gătite de ea, de ce stă cu orele în WC citind ziarul, că ce relaţie e asta dacă nu vorbeşte cu ea, că ea cum să îi fie nevastă dacă nu ştie tot ce mişcă în viaţa lui, şi alte chestii care le zic nevestele – nu tu, of cors, ci nevestele, în general.
– …
– Deci bărbaţii nu fac pe muţii că sunt ei scârboşi; ci pur şi simplu că aşa le este lor ADN-ul. Trebuie să stea în peştera aia a lor, cum stau eu în sufragerie la calculator.
– …
– Ai înţeles ce ţi-am tot povestit?
– Dap.
– Tot-tot-tot?
– Dap.
– Ce ai înţeles?
– Că tu de-aia te retragi la calculator în fiecare seară, de-aia. Că la noi în sufragerie e ca în peşteră, e rece, bate curentul şi e naşpa şi întuneric. Şi este umezeală pe pereţi, şi tu auzi zgomote de peşteră în capul tău.
– …?
– ŞI TE POMENI CĂ MAI ŞI MIROASE A GĂINAŢURI DE LILIAC!!!

42 lovituri, dă-i și tu!