Paște la socri

Anul acesta, doamna Groparu și-a dus bloggerul și odrasla la părinții ei, în Nordul Sălbatic de Paști. În Nordul Sălbatic, cea mai grea perioadă din istorie a fost al doilea război mondial: atunci, rația de carne și slănină a scăzut la 800 grame/zi/cap de locuitor. Știți că, de Paști, oșenii mănâncă până li se face rău, apoi cheamă Ambulanța și mănâncă și echipajul de pe SMURD? Nu știați, normal, că și eu abia amu am aflat. Da' știați că, dacă mergi acolo de Paște, te obligă cu brișca la gât să golești TOT platoul, care e un pic mai mare decât platoul Sălii Sporturilor de la Cluj? Și, dacă nu reușești, te întreabă cu compasiune: ”Da'... țâ-â rău? Ești bolnav?” Și-apăi îți bagă cu forța o lopată de colebile, să nu mori înainte de cozonac! Mno, cu o singură parte nu-s de acord: acolo, după ce iei paștile, nu te apuci de mâncat imediat; ci mai tre’ să meri și dimineața, la sfințât bucatele, și mai aștepți vreo 3 ore până la 10 jumate să vie dom’ părinte popă să sfințască coșarca aia plină de colesterol și beutură! Icoana dătătoare de colesterol, vă rog nu lingeți monitoarelecontinue reading →

Cum sa alegi marimea potrivita pentru bocanci, varianta soacra-mea

Eram prin Țara Oașului, locul unde românii sunt tot români: dacă vecinul face o vilă mai mare ca a lui, oșanul își dărâmă casa, și-o face și mai mare cu două etaje, apoi îl cuțitează pe vecinul înfumurat și apoi pleacă să lucreze 40 de ani în Italia, Austria și Franța - în toate trei în același timp, că oșenii îs oameni vrenici. Ne aflam anul trecut la mătușa Țâca, pe care v-am mai prezentat-o și de care nu mă mai satur s-o public acilea pe blog, să vadă lumea ce mândrețe de tiurcă are ea: Matura Tica si chiurca (curca este, firește, proaspăt ieșită din ou)…continue reading →