Poveşti de groază cu copii
Dumnezău să-l ierte, o murit nănaşu' lu' nievastă-mea. Avea vreo 80 de ani, o murit liniştit, la el în lemnărie, fix aşa cum s-o tot rugat: Doamne, ia-mă, da' nu mă chinui; nu mă lăsa să sufăr, să stau beteag la pat, să-mi fie rău. Corect? Corect!
În viaţă nu poţi scăpa de trei chestii: de moarte, taxe şi de păpuşi decapitate.
Şi amu începe partea interesantă:
În dimineaţa în care o murit, soacră-mea - aflată în Italia, la cumnatu-meu - s-o trezit din somn cu cuvintele astea pe buze: "îmi pare rău, Cecilia!" (unde Cecilia e fata lu' nănaşu'). "Îmi pare rău!" Dar de ce, şi ce visase - nu şi-o putut aminti nici până-n ziua de azi.
Apoi: pe nănaşu' l-o găsit fie-sa Cecilia. Care dintr-o dată îşi dă seama că nu se mai aude nici un zgomot în toată gospodăria!
…continue reading →