Probabil ultimul și cel mai vast interviu despre Usturoi
Pfuaaaay, Eftimie și TNR-ilor, nici nu știți ce aproape ați fost de-o mardeală și de-o babardeală! La doi microni distanță ați fost, pe bune.
Era prin 2013… Groparu își promova Usturoiul ca un apucat, cumpăra și vindea Bollywood-ul, ce mai!
Când, ce să vezi, pe Times New Roman apare articolul despre oferta de Black Friday la creditele de la cămătari.
În poza din articol, ce să vezi! Pe lângă clanul Cămătarilor, apare și actorul meu din film, Istvan Robert Kanalas, cel mai băiat rău din cinematografia românească!
Sursă foto: Internet Times New Roman. Istvan e cel mai din stânga
Acest Robert Istvan Kanalas:
De-aia nu e bine să faci pe eroul în trafic uneori, no! Că poate dai de unul ca el (captură Usturoi)
Băi, și văd articolul, mă distrez… și i-l trimit și lui Istvan, să vadă și el.
Când colo, ce să vezi… ăsta, în loc să se distreze, pică distrus:
– Bos… asta e o mizerie! Da’ cum să pună ăștia poză cu mine? Păi io n-am nimic de-a face cu ăia! Io nu-s cămătar! Cine-s mizerabilii ăștia care or pus poza mea?
Eu, surprins că omul nu gustă duma, îi explic ce și cum… degeaba, el, cătrănit și negru de supărare:
– Băi, io-i dau în judecată pe ăștia. Îi caut și-i dau în judecată!
– Băi Istvan… uite, ăștia or făcut o glumă, mă…
– Da’ nu se fac glume din astea cu mine, mă! Pe mine mă știe tot Zalăul!
– Da, Zalăul din legendarul județ Sălaj…
– Ce zici?
– Nu, nimic… uite ce-ți zic eu: avem două variante. Prima: îi dai în judecată și aștepți zece ani în van, că și eu am proces cu Buzdugan și Morar de vreo 4 ani degeaba. Sau doi: vii cu mine la București, la lansarea noastră în cinema… îi căutăm pe ăștia de la Times New Roman la ei la redacție, că aflu eu unde stau ei… și dai buzna peste ei cu bota de oină, că noi sprijinim sportul tradițional românesc! Spargi un monitor-două din redacție, îi ridici de gâți pe vreo doi dintre ei, că aștia-s bărboși din ăia tocilari hipsteri care n-ar omorî nici o căpușă; și, când îi ameninți mai abitir și te distrezi de cât de umezi sunt ei la fundic, le-o bagi pe aia cu ”VEDEȚI, VINERI INTRĂM ÎN CINEMA, POATE NU VENIȚI LA LANSARE!!!” – și plecăm în trombă… tu te distrezi, că te răzbuni, eu fac un filmuleț cu faza, îl punem pe net, devine viral… asta da lansare, buey!
– GATA! Super, îi facem, așa procedăm.
Mno… încep să pun la cale strategia, mă împrietenesc cu Alex Dona (manajerul lor) pe Facebook (unii bloggeri sunt pe interes, ce să-i faci!), pitch-uiesc ideea la ceva agenții din București, că trebuia buget, totuși (mai ții minte, E-lenuța?)… și, în câteva luni, Mega Image s-au mișcat mai repede ca mine și au făcut filmulețul ăsta de mai jos, deci nu mai avea rost să fac eu nimica.
(ca s-o spun p-a dreaptă, ideea mea pornise de la o farsă la care picase Găinușă de fazan)
Mno… despre treaba asta am uitat să vorbesc la interviul pentru Podcastul ICR, Institutul Cultural de Heităreală și Budism (făcut de Eftimie și Dorin Lazăr), probabil ultimul și cel mai lung interviu despre Usturoi.
De ce cel mai lung? Pentru că, ce să vezi, este cel mai lung!
De ce, poate, ultimul? Păi, poate a sosit momentul să ne gândim la ce urmează, nu? Ce să vezi, poate a sosit momentul ăla.
