Asta se întâmpla în periuoada în care în Cluj era primar Funar – şi invers (ranuf ramirp are).

Conform unei nobile tradiţii clujene, o mână de studenţi s-au strâns în acea seară în Music Pub (actualul Irish Pub) să sărbătorească un eveniment important al studenţiei: ziua de miercuri.

După petrecere, au ieşit din crâjmotecă şi au pornit într-o plimbare pe ştrase prin centrul oraşului – la noi, în Cluj, noaptea pe la 2 străluceşte un soare foarte frumos, iar temperatura de minus 7 grade cu vântul de iarnă pur şi simplu nu îţi dă voie să stai în casă. Pentru că afară importasem nişte zăpadă din Ungaria prietenă, de aici şi până la o bătaie cu bulgări nu a mai fost decât un pas; deşi calităţile necesare unei asemenea întreprinderi pe bulevardele acoperite cu gheaţă, după o noapte de beute, sunt similare cerinţelor piloţilor US Air Force – echilibru, coordonare, curaj şi o ţeastă tare.

În timp ce rampapapamrampapapam cu bulgării ca la intrarea trupelor NATO în Bagdad, unul dintre cheflii descoperă, măre, ditamai panoul luminat cu votaţi-primar-Funar (asta nu v-o mai scriu invers) de pe la ceva campanie electorală curentă, că era perioada aceea în România. Fără să stea mult pe gânduri, tânărul îşi activează calităţile de sniper de la Counterstrike, face un bulgăr şi-l trimite aţă-n tricolorul candidatului – zăpada spărgîndu-se într-o feerie de lumini în noaptea rece. Aplaudînd de fericire şi râzînd ca măgarii, tot plutonul inebriat începe să arunce cu bulgări ca apucaţii – pesemne încercau să-i facă afişului mustaţă de Hitler.

Totul durează 3 minute, până când patrula de noapte – pesemne însărcinată cu paza obiectivului – apare ameninţător şi zbiară, de sub chipiu:
– Din aceast moment, încetaţi!

Ceea ce s-a şi întâmplat.

– Ce faceţi voi aici?
– Nimic, zic tinerii; ne jucam.
– Vă jucaţi? Distrugerea afişelor electorale reprezintă caz penal! sforăi Garcea.
Apoi tună:
– Actele la control!
Apoi, întorcîndu-se către coleg:
– Consemnează!

Înţelegînd că nu mai e de joacă, cei câţiva se scotocesc prin portofele şi prezintă buletinul nostru românesc cât un geam termopan, care numai la noi în România e cretin de uriaş, că dacă-i pui doi tălpici îl poţi folosi liniştit pe post de sanie pentru 5 inşi.

Garcea le ia buletinele, le verifică: nume, pronume, locul naşterii; prenumele tatălui; apoi face:
– Hmmmm.
Apoi se întoarce către coleg:
– Hmmmm.
Colegul se uită şi el la buletine, şi face:
– Hmmmm.
Apoi amândoi, la unison:
– Hmmmmm! Măi băieţi.
– Da’, domnu’ agent.
– Măi băieţi, să nu mai faceţi din astea.

Şi le dădu buletinele şi îi trimise acasă.

Păi dacă nu aveau nume ungureşti, ce Dumnezău să le facă?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

  1. ion ion-romanul care nu face politica Reply

    Se pregatise omul intens.Saliva la gandul unor procese verbale lungi, unor amenzi amenintatoare(pentru bugetul parintilor), unor procese cu interviuri pe scarile tribunalului si cand colo….niste romani .

Leave a Reply to ion ion-romanul care nu face politica Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *