Papa în Cluj: Farm to Fork

Tocmai când credeai că nu mai ai loc prin farfurie de atâtea E-uri ambalate, supe instant şi pireu din fulgi de cartofi, cineva din Cluj s-a gândit, în sfârşit, şi la ouăle ţăranilor!

Am fost aseară la o pişcotăreală cu ceva bloggeri din Cluj să încercăm ceva nou: Bistro Farm to Fork, pe 21 Decembrie 1989 nr. 100. Nu au site, numai pagină de Facebook. Conceptul: nu iei produsele de la cash&carry, ci direct de la ţăran (de la fermier/producător, dacă vreţi) sau chiar de la nevasta lui. Aşa că supa de găină e supă de găină, nu de pui crescut în 4 zile. Pâinea e din aia adevărată, cu găurele, iar parmezanul e şi el făcut undeva în Cluj, din lapte de bălţată românească. Ouă, lapte, brânzeturi, cărnuri şi alte cele – toate loco, ghe la Cluuuuj.

Păpică bună, vin şi vişinată de casă (dar şi de struguri şi vişine), pălincă de Bistriţa (că doară nu v-aţi gândit că mă duc acolo numai pentru a degusta gusturi de mâncare). Domnişoara care e jupâneasa locului e din aia care pune suflet. Un pic prea mult, aş spune, pentru că s-o dus la ţărani şi o-nceput să-i şcolească cum să se asocieze ca să poată vinde, şi asta presupune ceva vorbărie şi energie consumată. Şi nu e uşor să fii predicator – uitaţi-vă numai la domnul Gâdea, ce l-au chelit problemele, săracu’.

Meniul are tăt felul de ciudăţenii care sună bine, gen prepeliţe şi supe de ied, supă de coadă de bou (queue de boeuf, cum s-ar zice pe româneşte), supe creme de broccoli cu mentă, alte shele. Complet neinspirat (nu am putut gândi mai departe de paharul  de vin de casă), nu am făcut poze meniului, să vedeţi acolo grozăveniile. Faptul că meniul nu se înscrie în afurisita triada “ciorbă de pui à la grec/de fasole/de pui cu şniţăl de pui şi pireu/cartofi prăjiţi” e mare lucru. Au şi meniu raw/vegan, organizat sub atenta atenţie a unei doamne domnişoare nutriţionist.

Conceptul mi se pare foarte tare, şi ar fi păcat să nu reuşească, să nu mai văd la Viaţa Satului (la care mă uit negreşit în fiecare duminică, pentru că stau la sat; Floreşti e sat) tot felul de ţărani care se plâng că nu au cui vinde bunătate de lapte, că “nu vine nimeni să ni-l cumpere!”.

Am pus poze pe Feizbuci, pe pagina mea la care deja jumătate din Transilvania a dat deja Like.