Deci io nu pot să uit ce depresie mă lua pe la spate când începea şcoala! Când eram elev – mai treacă-meargă, ne mai hlizeam şi noi că ce le-o mai crescut la coleje bustierele peste vară, şi viaţa imediat căpăta alt gust, alt miros, şi mai ales altă formă, de fapt alte forme, ca elea două cocoaşe la dromader!

Băi, frati-mio, da’ când am ajuns profesor, păi să te ţii! După 3 luni de belit belingăru la pescuit şi la beri (cu ce amar de bani aveam şi io peste vară), te luau ăştia cu japca şi te trimiteau înapoi în şcoală, de data asta de ailantă parte a catedrei, să le predai la nişte imbecili mai mici decât cum erai tu când aveai vârsta lor! Păi treabă-i asta? Şi să nu vă treacă prin cap că mie mi-o plăcut vreodată să muncesc: nici atunci, nici acum!

Dar când eram prof, aveam o relaţie deosebită de faq cu directoarea, căreia nu i-am dus niciodată şpagă vro cafia sau alceva (ea le primea fără probleme de conjtiinţă!), că eram prost, ca ş-acuma, şi credeam ca oamenii îs buni; şi asta o mai cred şi acuma cu tărie, mai ales când văd ce studente bune or vinit anu’ ăsta la facultate!

Şi directoarea asta atâta mă freca, până îmi venea să îi sar la beregăţi – da’ ma potoleam mereu; deşi odată mi-o chemat inspectia pe cap fincă îmi făceam rareori planuri de lecţie, şi la inspecţia pentru definitivat i-o zis la inspectoriţă că nu merit 10, şi nici n-am primit 10, numa’ 9 – caz singular printre toţi colejii mei de breaslă.

Daaaaar…. ca să vedeţi şi voi ce dujmani o avut Groparu.

Ea era profă de română. Şi se dădea mare că hihihi, că la ea la facultate, când era ea, că cu ce profi o facut ea română (de fapt, ea fusese învăţătoare, facuse colegiul de institutoare, şi dupe aia nuş ce grad şi-o dat de putea preda română, da’ numai până la clasa a 8-a, da’ nu putea preda la liceu, ca un apsolvent normal de Literi). Şi se dădea, măi nene, câtamai!

Şi într-o zi mă prinde singur în cancelarie, şi-mi (nu mă sexează; deci ne potolim) zice:

– Bă, Gropare; ţie-ţi place poezia?
– Cum nu! zic io, viaţa mea este ea însăşi o epopee.
– Îţi place Nichita Stănescu?
– Poi… da! zic io, că o fost beţâv.
– Uite ce e, zice ea, am de predat la clasa a 8-a o poezie de-a lu Nichita, şi io n-am făcut în facolté Nichita;
şi io nu-i cunosc poezia lui, şi nu mă ajuţi cu o idee-două? Că şi aşa n-ai ce face!
– Ba cum să nu, zic io, înghiţindu-mi sictiru’. Ia să văz poezeaua!

Ghiciţi! Ei, ghiciţi ce poezea îmi scoate să îi analizez, fincă ea nu erea în stare!!!!!! Bueeey, am crezut că fac infarct la testicule, că îmi muşc ceafa, că îmi sare ochii din orbite, că imi creapă capu’ ca păpădia, că nu mai am aer… aer… nu mai am!!! Deloc! Uite poezia:

A venit, a venit toamna,
Acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 22 comments

  1. hadean Reply

    mă, da fomeia cee nici atâta habar nu ave că aia nu-i de nichita stănescu, că-i de nicu alifantis?

  2. Turambar Reply

    Si nu i’ai spus si tu ca ti’a sarit in dimineatza aia leoaica in fatza, in statzia de autobuz, si ca esti temporarily visually disabled si ca nu vezi, ca’ti curge sangele pe tample si’tzi intra in ochi? Ca te’a mushcat leoaica azi de fatza?

    🙂

  3. Night-elf Reply

    Heheee!!! Groparele e coleg de breasla cu micamea ! Iar povestea e trasa la indignou cu ce-mi zice mie maicamea! De cel putin doua ori pe an, cand dau p-acasa! :))

  4. Night-elf Reply

    De une rezulta cat de prosti sunt aia care ne faceau pe noi prosti o data. Pfff! Bine ca ai pus batista pe tzambal frate !

  5. Cristi Reply

    @hadean…
    Nichita Stanescu a scris poezia, Nicu Alifantis o canta…

  6. ionutu Reply

    Io am avut în generală un prof de geografie, îl chema Parfente. Cred că era Groparu-l nostru de Braşov. 😉

  7. Ariciul Indignat Reply

    Io cred că s-a blocat la faza cu aripile ascuţite până la nori! Personal, acolo m-aş fi poticnit. Păi ori e poezie de toamnă, ori discutăm despre cine ştie ce arătare de tip dragon?! Am menţionat că sunt inginer? 🙂

  8. mo Reply

    “Cu umbra unui copac sau mai bine
    Sau mai bine cu umbra ta”
    No, doamna directoare, aici metafora vorbeste de dumneavoastra, ca sunteti proasta ca bata si faceti umbra pamantului degeaba.. 😀

  9. ameţitul Reply

    odată unchi-miu cânta în vie chestie asta…
    al meu văr “… cu pământ?”, evitând apoi la mustaţă foarfeca de tăiat via aruncată după el 🙂

  10. WaTzaP Reply

    aveai potential ba gropare. eu as fi stat numa cu pula sculata, daca eram printre profesoare toata ziua.

    ai fost baiat destept…pana te-ai insurat

  11. Mordechai Reply

    Deci ea doarme cu inima dezvelită. Şi nici cântarea lu’ Nicu n-a fost la Iurovizion. Deci nu cunoaşte. Deci.

  12. Miorlau Pufos Reply

    Oooof, impiedicati mai sint barbatii cite-odata…Pai fomeia vroia sa-ti faca discret o declaratie de dragoste si tu nu te-ai prins. Mie asa imi suna.
    Parca esti taranul ala din banc, care-o ducea pe invatatoate la noua scoala si avea nasul infundat.

  13. curly Reply

    shi eu cred ca are dreptate Miorlaul Pufos: Gropare, cred ca ai ratat o futelnitza!

  14. Turambar Reply

    Bai, va datzi seama ce babardeala inadecvata au ratat camerele de supraveghere secrete din dormitoru cancelariei. Doamna directoare, la vreo spre cincizeci de ani, strapunsa de pasiunea Groparului, direct la nouazeci de grade pe catedra.

    Arta, nu educatzie… 🙂

  15. kittynel Reply

    aha, deci tu la asta te gandeai in timp ce impuscai teroristii de zor prin camine.. la poezele de nichiti … nu stiam de ce ti se prelinge incet o lacrima pe obraz 😛

Leave a Comment

Your email address will not be published.