O nevasta aprigă cu adevărat

Weekendul ăsta am fost să-mi duc soacra acasă la ea, că i-am explicat că suntem deja suficient de maturi ca să nu mai plângem şi noi de panică atunci când plânge Gropărelul.

Ajunşi acasă la ei, unde pui harta-n cui, zice socru-meu: deci musai să merem în vizită la mătuşă-ta Ţâca şi la unptiu‘ (unchiu)! Deci musai, să vadă şi ei mândreţe de Gropărel.

No – hai să merem, dară.

Ajungem la mătuşa Ţâca (n-o mai confundaţi cu mătuşa Luşca! io de câte ori să vă tot zic!), ne pofteşte în casă, ne serveşte cu pogăci. Zice socru: haidaţi cu mine la o ţigară, afară în curte!

Ieşim afară: socru, unptiu, io. Îşi aprind ţigările, scuipă fumul spre cer.

Socru-meu îmi dă un ghiont:

– Ia cere-i nişte palincă!
– Nu-mi trăbă! zic. Îi de-abia ora 3, dacă încep de-amu cu palincă, apăi ăla-s!
– Taci, mă! zice socru. Cere-i! se întoarce către unptiu: bă unptiu, îi zice, ia adă-i la Groparu nişte palincă!
– Îi aduc dacă bé, zice unptiu. Bei?
– Apăi… no! zic io, diplomat.
– Adă-i! Să beie! zice socru.

Urmează o pauză, unptiu se uită la bocanci.

– Ui la el că nu mere după palincă, şopteşte socru. Ia întreabă-l de ce nu mere! De ce nu meri, unptiu, să aduci palincă? îl întreabă rânjind, că ştia tăt.
– Păi că n-am cheia la beci, zice unptiu.
– Întreabă-l de ce nu are cheia la beci! zice socru. Da’ di ce nu ai cheia la beci, unptiu? îl întreabă tot el.
– Că-i la nevastă-mea! se încruntă unptiu.
– Întreabă-l de ce-i la nevastă-sa! Di ce-i la nevastă-ta, unptiu?
– Că io, când beau, beau fără măsură! se destăinuie unptiu, şi oftează amar.
– Ia întreabă-l amu de când îi cheia de la beci la nevastă-sa! se hlizeşte socru, răutăcios.

Asta l-am întrebat eu, de data asta:

– Da’… de când e cheia la beci la tuşica Ţâca, unptiu?
– Din… 1972, zice unptiu.

Şi şi-o ţâpat ţâgara fumată pe jumate în zăpadă şi o intrat în casă bufnind uşa, furios degeaba.

40 lovituri, dă-i și tu!