SMS Snow 2012. Partea doi

Tuesday, 18 December 2012, 0:18 | Categoria : Evenimente, Words dot com easy
Taguri : , ,

Boooon. Ajungem noi la Pârâul Rece aproape împingînd maşina, după ce am avut grijă să îmi pătez pulovărul meu de botez cu ciocolată, pantalonii de mers la biserică cu jeg adunat de pe drumurile patriei şi şters de pe maşina lui Gaben, şi puţintică bere peste bocanci – aveam o sticlă în mână, am vrut să văd cât e ceasul şi am vărsat sticla peste copitele gropăreşti; apoi mi-am amintit că eu nu port ceas la mână.

După ce am halit nişte păpică (moaaaamă, am pus pe mine 4 kile în 3 zile, aşa papa bun fac oamenii ăia!) ne-am prezentat, apoi am trecut la bijniţ şi în ziua aia, şi în următoarele (la Manafu aveţi centralizate postările despre eveniment). Eu am prezentat “De ce este bine să ai blog de companie” – voi încerca aici să sumarizez:

– în primul rând, reclamele la SMS Snow au ajuns peste tot, chiar şi pe canalul de Youtube al lui Pingu, eroul Gropărelului
– dacă nu ai blog, e păcat pentru tine. Te ajută să fii mai tu mult din tine însuţi/însăţi
– două concepte: otaku, cuvânt în japoneză, care desemnează ceva mai mult de o pasiune, dar mai prejos de o obsesie (recunosc, blogul este otaku-ul meu); şi vaca mov, după cartea omonimă a lui Seth Godin, în care se vorbeşte despre acel ceva care face o companie mai şmecheră decât celelalte. Ca pe o vacă mov care este mai vizibilă şi mai remarcabilă pe păşune decât celelalte bălţate. Desemnează o nişare agresivă a unui produs, efectuată de obicei de o companie mică, pentru că cele mari se tem să inoveze radical pentru că they want to play it safe, iar managerii lor care trebuie să răspundă unei întregi piramide de şefi se tem să iasă din linie cu idei îndrăzneţe. Exemple de vacă mov: căştile albe Apple (ies în evidenţă puternic, îl transformă pe purtător în ambasador al brandului), mărul cu inimioară (un fermier neamţ, exasperat de merele poloneze, creşte acum mere pe care aplică un sticker în formă de inimioară, iar merele vor rămâne, după îndepărtarea sticker-ului, cu forma unei inimi – îndăgostiţi mici, ce-aţi mai muşca voi din ele! Se vând în draci cu preţ de câteva ori mai mare decât al merelor clasice mai ales de Sf. Valentin), găletuşa de vopsea cu ştuţ de scurgere (astfel se elimină petele de vopsea când zugrăveşti, compania daneză care le-a implementat a ajuns la vreo 40% din piaţă), Lady Gaga (despre care se poate spune orice, numai că este un alt cântăreţ anonim nu), Lumea Lumânărilor (un atelier de lumânări din Cluj, care sunt orice, numai comune nu) şi plasturii pentru copii (pe o piaţă aşa de banală ca a plasturilor medicali, o companie a lansat plasturii pentru copii, cu hipopotămei, dinozauri şi elefănţei pe ei, care au ajuns la aşa un succes de piaţă încât până şi adulţii îi poartă).
– la ce este bun blogul în conexiune cu otaku şi vaca mov? Îţi explici, dezvolţi şi perpetuezi otaku-ul şi vaca mov în rândul pasionaţilor de brandul tău – că e brand personal sau corporate (vă implor, nu mai pronunţaţi CORPOREIT! se pronunţă corporăt) şi în rândul tuturor oamenilor cu care intri în contact.
– de ce blog de companie? Pentru că nu costă mai nimic („numai” timp şi energie), vei transmite otaku şi vei putea conversa cu clienţii, partenerii, vecinii, angajaţii, potenţiali orice şi te ajută la nişare (viitorul aparţine nişelor; aşa zice taica Seth)
– mai important, aduci conversaţia la tine pe canapea. Companiile sunt oricum prezente pe Social Media, pentru că clienţii lor sunt deja acolo şi discută despre pasta de dinţi cu care se spală copiii lor, îşi fac poze cu berea în club şi scriu despre problema apărută la maşina lor. Dacă tot o fac, nu mai bine o fac pe blogul lor corporăt?
– pe lângă asta, dacă gafezi ceva, afli printre primii de problemă şi câştigi timp preţios să repari ce ai stricat înainte ca scandalul să escaladeze. Şi le poţi răspunde în timp real nemulţumiţilor, celor care vin atunci cînd se varsă sânge (probabil ştiţi clipul directoarei de la compania de tampoane, dacă nu, căutaţi-l pe youtube)
– ar fi bine să scrii conţinut de valoare pe blog. Asta se aplică şi nouă, bloggerilor de orice sorginte. Deci n-o lălăiţi şi n-o scăldaţi.
– blogul este cartea ta de vizită, las-o pe mâna cui se pricepe…
– …asta chiar dacă gafe se petrec şi la case mai mari (slide 11 – poză făcută unui ghid de călătorie despre România în limba engleză)
– mai ales, blogul poate fi un canal de vânzări. În vară, o manageriţă de la o firmă de softache povestea cum a făcut o vânzare de $1 milion pentru că un potenţial client a intrat la ei pe site şi, în loc să se uite la diagramele corporăt, la product descriptions şi product overviews, a citit blogul şi a luat decizia de cumpărare. Bingo! Şi eu vreau un asemenea client, să îmi cumpere odorizantul de la maşină pe o sumă similară, că o ieşit din garanţie.
– blogul este bun şi pentru managementul crizei. Am dat ca exemplu că, de exemplu, în filmul You got mail (eu l-am încurcat cu Sleepless în Seattle, că pentru mine toate filmele cu Meg Ryan sunt la fel) Tom Hanks dăduse o declaraţie la TV, indignat că publicul manifesta în faţa magazinului său mai mare de cărţi care falimentase mica librărie de cartier, în care declara “da, la noi aveţi ceai şi cafea gratis, puteţi sta toată ziua să citiţi gratis, aveţi toalete, aveţi internet gratis… da, vând cărţi ieftine, daţi-mă în judecată!” – iar la TV a apărut numai ultima frază, deci manipulare antenistă pe faţă; ori, dacă declara chestia asta frumos la el pe blog, lumea se potolea. Alt exemplu – o nuntă la un restaurant din Cluj care se pare că nu a fost aşa cum sperase mireasa, care a cerut vreo câteva luni un punct de vedere oficial din partea restaurantului, care a venit ca o smetie peste nări, drept urmare a scris pe blogul ei despre ce a păţit, iar hotelul… well, s-a mărginit să dea un comunicat acid pe pagina lor de Facebook. Deci management de criză zero, în loc să recunoască că au purtat-o 4 luni fără să-i dea un răspuns au muşcat înapoi şi au dat vina tot pe ea, că doară clientu-i prost, nu noi.
– am spus apoi despre felul în care mă prezint eu la “Despre mine”, care a oripilat odată nişte americani şi englezi – nu intru în detalii, nu e relevant. Am uitat să zic că asta e vaca mea mov, alături de numele blogului, iar cei care se oripilează la gândul că “vai, dar cum să facem noi publicitate sau cum să citim noi un blog al unuia <Groparu>, dragă, ce nume, dragă!” sunt din start oamenii cu care nu aş vrea să beau o beruţă, şi mi-ar face un mare favor dacă s-ar îmbarca la următoarea misiune de colonizare a altor meridiane.
– apoi le-am făcut capul calendar cu Filmul Usturoi, şi la prezentare, şi în fiecare seară. Şi le-am mai povestit păţanii de la filmări şi replici şi scene şi oamenii s-au distrat, semn că suntem pe drumul cel bun.

Ar mai fi o tonă şi o groază de scris, dar mai degrabă aş pune cornul în pernă, că deja scriu de vreo 2 ore. Ce nu aş dori să uit:
– Marta Usurelu a servit ca model de inspiraţie pentru Maggie Thatcher, iar Manafu poate vorbi despre Social Media până colonizăm planeta Pluto fără să se repete;
Bogdana rulează fin (a dovedit-o încă o dată);
– nu am fost de acord cu Zoso care, deşi ştie cât e ceasul, ne-a surprins cu fraza “Social Media e moartă” – chestie cu care eu nu sunt de acord, mai ales că am pregătită o postare la final de an care să spună exact contrariul;
Anca Duma e o scumpică mică şi care, dacă s-ar apuca de cântat cu adevărat, ar împinge-o pe Edith Piaf undeva prin Evul Mediu;
Ionuţ Tecuceanu sparje tăt cu chitara, şi apăi, dacă are chef, lipeşte totul la loc cu un fa diez bemol becar major făcut cu un deget;
– mi-e ciudă că nu am prins prezentările Mădălinei şi ale fiicei mele, Cristina Bazavan;
– cele două zgâtii de la Cosmote şi Germanos, care sunt ele zgâtii;
– am câştigat premiul de cel mai karaokist blogger cu o piesă într-o limbă străină (mulţumesc, Ruxa, pentru sugestie, şi Simona, pentru benăr!), suflînd la mustaţă premiul de la Costin şi de la o Cristină (mega cântăreaţă) mămică de fetiţă absolut excelentă, cu care mămică am discutat din prima că dacă ea îi face avere fetii, eu ii asigur Gropărelului o moştenire plină de datorii, după care îi cuplăm şi echilibrăm situaţia. Încă aştept răspuns, rog seriozitate.
– când vorbeşte Gaben, nici păsările nu mai zboară, aşa durduie afară;
– Sonia, sper sa te distrezi prin Rusia;
Toma Nicolau a spart gheaţa şi a ţinut prima sa prezentare, care a fost cu muhuuult deasupra primei mele prezentări de la vreun SMS;
– am dormit cu Chinezu în cameră. Insert your dirty imagination here for full R-rated video.
– am participat alături de nişte oameni foarte inteligenţi la două workshopuri – cum promovezi pe Social Media o maşină nou apărută şi cum faci management de criză pe Social Media; chiar dacă nu am câştigat (felicitări câştigătoarelor, Cristina şi Ioana!), băi frate, colegii mei au fost mega cerebrali. V-aş mai detalia, da’ tocmai mi-am adus aminte că ăsta nu e blog de Social Media, ci de… de ce-o fi, că nici nu mai ştiu, că are autorul la idei şi sentimente, de foioioi ce confuze sunt ele!

Oare are cineva filmarea cu ultima piesă cântată de mine la karaoke? Multumesc, Gabene!

Na aici cum fraieresti un juriu cântînd într-o limbă pe care nici ei, nici tu nu o ştiţi;) nici măcar nu o mai contat că m-am încurcat între limba mea şi tot ea.

11 lovituri pentru “SMS Snow 2012. Partea doi”

  1. 1Vikingul Eduard

    Foarte interesanta si informativa prezentare, mi-au placut exemplele de vaci mov in mod deosebit, DAR…

    …sunt eu singurul care se astepta la un necaz asemanator cu cel din partea 1?

    Adica inteleg, ti s-a patat puloverul, dar… unde e bataia? Unde e scandalul? Unde e nenorocirea? Unde e foamea? Nu ar fi fost mai bine sa fiti tinuti nemancati si fortati sa recurgeti la canibalism?

    As fi citit cu cea mai mare placere o povestire despre cum l-ati fragezit si condimentat pe Gaben.

  2. 2ion ion romanul care nu face politica

    Intrebarea mai buna ar fi de ce vaca mov? Fara marmota care impatureste ciocolata n-are nici un farmec.Nu mai bine punem niste iepuri mov? Sunt productivi-la 16 saptamani o alta sarja de pui, manaca tot ce prind si pot fi folositi tot anul-pasti, craciun, o zi nasoala….

  3. 3Groparu

    @ vikingul: pe Gaben nu-l fragezeste decat putintica bere, dar daca vrei sa gusti din el mintenas te pun in contact!
    @ ion ion: e o figura de Stihl. De drujba din aia.

  4. 4o Cristină

    Eh, daca-i pe-asa cu datoriile, zic sa-i lasam sa se mai cunoasca… 😉 pe Groparel si pe Patricia.

  5. 5Groparu Nemernic

    S-au cunoscut deja! Prin 2028 vom avea un nepotel.

  6. 6o Cristină

    Bai, si-mi dai asa vestea, nici macar nu ne-ati chemat la un mic la iarba verde, la umbra rulotei! 😛

  7. 7mixy

    ce idei ai !
    și-mi pare bine că ni le împărtășești.
    Vaca aia trebuie neapărat să fie mov ? am găsit o târlă de vaci, dar… mov ?

  8. 8borg

    Nu mov bre. Fusc… fucs.., fux…, dinala #FF00FF

  9. 9Andreia

    Mie mi se pare foarte instructiv articolul. Aş mai citi despre asta oricând gazda noastră ar mai scrie despre asta. 😉

  10. 10Corina Bodea

    Foarte interesant articolul și ”mustos” ca de obicei.
    Cât despre partea artistică, io,zic, data viitoare să vă ”trajeți” de-un ”bend” cu onorabilu’ Gaben ”primaș”(vioara întâi) sau ”contralău”(contrabasist sau contrabandist, cum vreți voi) și să rupeți iarăși gura târgului cu ;
    http://www.youtube.com/watch?v=_2pckct9Q3w
    Printre lucrurile reținute; ”blogul este bun şi pentru managementul crizei”; ”blogul poate fi un canal de vânzări”; ”ar fi bine să scrii conţinut de valoare pe blog”; ”blogul este cartea ta de vizită, las-o pe mâna cui se pricepe…”.
    Așa că am început și eu, modest, să încerc să scriu cu diacritice.Până la blog mai este… ESTE ?

Trackbacks

  1. 1. Cu ce au rămas bloggerii după Social Media Snow Camp • Chinezu

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)