Fotoreportaj: Paşte in Bucovina, episodul I

Aşadar: vinerea mare, plecăm către cartierul lui Ştefan cel Mare. Mai fusesem prin Bucoviâna mai demult, când eram mai tânăr şi mai frumos, împreună cu două americance – alte vremuri, deci ce să mai.

Peisajul este in-cre-di-bil de frumos. Deci incredibil. Nievasta o zis clar că ea nu are chef să se uite la munţii regali, văile sălbatice şi gropile din drum prin ecranul unui aparat foto, aşa că să fac bine să conduc, că ea admiră peisajul, nu face poze; deci va trebui să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că nici nu simţi drumul lung când ai în faţă peisajele din pasul Tihuţa şi apoi Bucovina.

Apus

Fireşte, ar fi bine să mergeţi acolo până nu reuşesc românii verzi să taie toate pădurile şi să le ucidă, chiar dacă drumul durează în jur de 6 ore din Cluj (cu tot cu pauză ca să cânte Gropărelu’ chiotul lui dacic de luptă prin parcările Bucovinei).

Lemn

N-aşe.

Prima chestie: pe drum, fără să-mi dau seama, mi-am rupt iremediabil bunătate de pantaloni de protocol stînd în fund atâta amar de vreme; şi nici nu ştiu cu ce voi merge la nunţile din luna iunie. Uite aici, fund păros de blogger!

Pantaloni

A doua chestie: deci au bucovinenii ăştia nişte căsoace, ceva de speriat. Şi nu numai din ăstea făcute din banii căpşunarilor, ci cu tradiţie, tată. Deci ăştia au construit la etaje de când se ştiu. O să pun pe Facebook nişte poze.

A treia chestie: nu faceţi ca mine, să mergeţi la mănăstiri fără să fi citit înainte ceva despre ele şi dupa aia să vă uitaţi lung la ele ca bourul din stema Moldovei. Eu nu am reuşit să fac asta înainte şi acolo – pe motiv de Gropărel care muşcă enoriaşele de glezne ca un căţeluş stresat de căldura prea mare.

Putna

Ucraina

Putna este foarte frumoasă. Deci foarte, foarte frumoasă.
Putna 1 Putna 2

Dar şi ea are proprii cocălari de parcare.
cocalar putna

În principiu, dacă te nimereşti la o biserică şi eşti în uniforma de vară (pantaloni scurţi, maieu şi tatuaj), eu nu aş prea fi de acord cu obligaţia de te înveli în cearşafuri ca un tuareg dacă vrei să o vizitezi  mai ales când ştii că Dumnezo oricum vede prin haine. Dar no, astea sunt regulile de acces în Putna: dacă eşti prea despuiat, atunci pune nişte ţoale pe tine, ascunde-ţi decolteul, Gropare, şi nu fă poze în biserică! Iar dacă vrei să faci poze în incintă, te costă 10 lei. Astea sunt condiţiile, posibil să scrie şi în Vechiul Testament despre ele.

La Putna nu am avut chef să plătesc, aşa că m-am abţinut cu pozele. Asta în timp ce 10.000 de pelerini evlavioşi cu pielea la vedere şi decolteele la expoziţie făceau poze de Facebook într-o veselie. Fără să fi plătit bicisnica taxă, fireşte. Monahii nu interveneau, pentru că nu păreau genul care să facă poliţie printre credincioşi. M-am gândit imediat la ateii care urlă pe site-uri şi bloguri că biserica ar face bine să-şi construiască din fonduri proprii Catedrala Mântuirii Neamului, dar intră pe gratis în mănăstire şi nu achita taxa foto. Nu ştiu de ce m-am gândit la ei (pentru anale: contrar a ceea ce spune Dan Puric, nici Groparu nu prea doreşte catedrala aia, asta ca să fim clar).

Lucrurile, însă, nu se schimbau când intrai în biserica mănăstirii. Instinctiv, urmăresc cu privirea o tanti care întrupa excepţional turista prinţesă: pe la 90 de kile, 1.54 m, un fund imens şi diform mângâiat cu grijă de o pereche de pantaloni de trening de firmă mulaţi cu furie şi înfipţi adânc în copita cămilei. La gâţi, o cameră de vreo… 3000 de lei? Pe care, fireşte, nu ştia să o mânuiască nici măcar cât mine, aşa cum vom vedea în cele ce urmează. Lângă ea, prietena ei cea mai bună, cu săpuniera regulamentară. Amândouă văd ceva frescă interesantă pe perete, se poziţionează, şi… jart! Trag un bliţ ca un far antiaerian german, că nu am mai văzut nimic 4 ore.

– Nu faceţi poze cu bliţul! sar eu pe ele cât pot de amabil, deşi turbam de furie.
– Ah, n-am ştiut, se apără ele.
– Nu e voie să faceţi poze, în primul rând, în biserică.
– N-am ştiut, repetă doamnele.
– Scrie la intrare, scrie şi afară, scrie şi în pronaos, le zic cu reproş.

Cele două se uită una la alta şi decretează:

– Apăi n-am făcut un păcat chiar aşa mare.

Şi pleacă.

Ca să vă treacă nervii, ia priviţi aici ditamai limbă cu măsline are bourul Moldovei! Cred că-nnebunea vacile sălbatice cu limba aia sexuală a lui.

Bivol

Chilia lui Daniile Sihastrul

Consilier al prim-voievodului Moldovei, Daniil l-ar fi scos pe Ştefan cel Sfânt, conform legendei, dintr-o mie de belele. Ţinea post negru până la asfinţit, semn că nici pe vremurile alea nu ajungeau bonurile de masă de la un salar la altul. A, şi şi-a cioplit singur chilia cu dalta, pentru că îl omora întreţinerea la bloc.

chilia

Uite cât de şterse erau treptele de la intrare:
trepte sterse

Mâine vă povestesc despre Suceviţa, Gura Humorului, Voroneţ şi nici nu mai ştiu care.
Deficienti de auz

Panzer

Potol de Paste

Bivolarie

PS: Ar fi meritat un crop pozele astea, dar am scris şi am selectat fotografii timp de peste 3 ore pentru postarea asta şi nu mai am nervi.

9 lovituri, dă-i și tu!