Delta Dunarii 3

N-aşe.

Bă, dacă dai la somn, momeşte cu ficaţi putreziţi! Aşa mi s-a zis.

Aşa că am plecat din Cluj cu o caserolă zdravănă de ficaţi în sarsanale. Ficaţi care au început să fermenteze două zile mai târziu, că era cald de-ţi lichefiai minţile.

După ce am schimbat locaţia confluenţei Dunărea Veche-braţul Sulina, la descărcare, am dus masa amorfă de ficăţei care bolborosea de la putreziciune undeva la vreo 20 m de corturi. Nici măcar eu, artizanul întregului proces de vânătoare de somni, nu puteam sta cu infecţia la mustaţă; mai ales că ăştia mi-or promis că mă aruncă în Dunăre cu bolovan la gât dacă le mai miroase, că şi aşa pe barca lu’ nenea Aurel or trebuit să adulmece miasmele putorilor ficaţilor, că momeala era cu noi.

No.

Şi după ce or bătut cale lungă de la Cluj până la Sulina, ficăţeii mei de pui au ajuns în burtica unui câine deltaic hămesit. Da, aşa putrezi cum erau ei. Deci respect. Ne-am pus momelile şi viermii de cadavru bine, să nu ne trezim că nu mai avem la ce da, că ne mânca câinele ăla şi făina de grâu!

Uite ce se vedea din zona unde eram cantonaţi:

Pe lac era plin de şerpi, dar din păcate nu am reuşit să filmez nici unul. Am filmat în schimb broasca asta  nehalită, ia uitaţi-vă şi voi:


M-aţi tot bătut la cap cu capturile. Aşa-i, Fulgerică? Uite-le:

Bine-nţăles, peştii ăştia i-am prins anul trecut, pe Roşuleţ.

Anul ăsta? Mi-i şi ruşine să vă arăt.

Click pe poză, că aşa pare mai mare!

31 lovituri, dă-i și tu!