De ce nu ar trebui să ne enerveze “The Romanians are coming”

Luăm acum o pauză de la #tendubai ca să vă spun că nu m-am uitat la documentarul “The Romanians are coming”,

nu mă interesează subiectul, oricum la cât de freakşi sunt englezii partidul ăla al lor România Mare UKIP va avea nişte cifre record la viitoarele alegeri, iar când heitării din mass media englezească vor rămâne în pană de subiecte vor lovi din nou în barbarii din est, care se vor inflama, fireşte, validîndu-le xenofobica răbufnire! Iar englejii vor transforma popularitatea asta în rating pe care îl vor vinde scump agenţiilor şi le vor mulţumi din inimă românilor, în sinea lor, pentru asta.

Cât despre noi, dacă eram o naţie mai de nemţi, mai-mai că am fi avut cum să ripostăm, dar aşa, ciocu’ mic, just keep calm and Wild Carpathia.

Ce vreau să vă spun este altceva. Românii nu sunt singurii pe care locuitorii perfidului Albion nu îi suportă. Probabi ştiţi despre duşmănia seculară dintre franţuji şi engleji; practic, în comparaţie cu aceasta, prietenia tradiţională dintre români şi unguri este o frăţie de sânge dintre doi copii siamezi ai aceleiaşi mame de sex feminin. Cum era şi firesc, prietenia asta dintre englezi şi francezi a lăsat şi moaşte de ordin lexical. Cum este bijuteria următoare: când unei femei îi vine ciclul, englezii zic the French are coming.

Putem forţa un pic traducerea titlului documentarului şi să emanăm faze gen “Românii vin în UK duios ca o menstruaţie”? Putem, dar meh. Aşa că să ne mulţumim că e numai un documentar despre care lumea va uita până weekendul următor.

Cam asta e. Şi, pentru că aţi fost cuminţi, Moşu’ Groparu vă dăruieşte un filmuleţ cu o caracratiţă care haleşte un crab de-a dreptu’, simbol evident al unui imperiu decadent care înghite.

 

20 lovituri, dă-i și tu!