A mai trecut un an prin oi
TVR2, emisiunea Sfinţi şi Meserii, sâmbătă dimineaţa.
Reporterul care abia îşi căra un DSLR imens ca să pozeze fluturi, margarete şi mioare merge să-i tragă de limbă şi să-i hărţuiască pe ciobanii din Mărginimea Sibiului. Din Gura Râului, mai exact. Pe care nici măcar tătarii nu i-or hărţuit.
No.
Ciobanii din Mărginime sunt şmecheri, acri, suspicioşi, zgârciţi la vorbă, introverţi, rezervaţi, arţăgoşi, ursuzi, posaci, morocănoşi, taciturni şi pâclişiţi. Şi nu le convine că domnul de la Bucureşti vine să facă bani pe seama lor. Nu cumva o vinit să râdă de ei?
Reporter: – Şi cum se desfăşoară anul aici la voi, la munte, pentru ciobani?
Cioban: – Apăi cum să se desfăşoare… primăvara, vara, toamna…
Reporter perplex: – ???
Cioban: – …şi iarna!
Si “Invartita dorului”, la noi in Regat. 🙂
Eu m-am distrat de minune, dar mi-a fost şi milă de nepriceputul ăla mic, mai ales cînd o dădea cu sfîntul nu ştiu care, protectorul ciobanilor, care ciobani dădeau semne clare de miserupism :))
Ca-n bancul cu oile albe si oile negre … =))
vreau înregistrare.
No, e ca atunci cind o reporteritza de la ProTV l-a intrebat pe regizorul Purcarete, dupa premiera: “Ce ne puteti spune despre acest spectacol?” Purcarete n-a clipit: “Depinde ce ma-ntrebatzi!” :p
Pai ce sa-i faci, cind toata lumea face masterul in jurnalism la Academia din Cuca Macaii!
Păi iarna-i grea, omul a lăsat un răgaz de suspans, să înțelegem și noi.
Ce fain de ei… in unele zone e doar ploaie, iarna lunga si cate o saptamana de caldura… si gata anotimpurile 😀
Asemanator cu:
Otet
De ce?
De mere
de regula,bucurestenii cred ca au cite 2 perechi din ceea ce tot omu’ are o singura pereche…..
@Bihoreanul Oradean: u read my mind nenea 😀
@edith ntz, n’ai dreptate!
Tezaurul de intelepciune al poporului roman rezumat atat de simplu… Daca ciobanu’ completa cu “Iarna nu-i ca vara”, acuma era presedinte.
Intrebarea reporterului e cumva corolarul la “Cate trupe o sa cantati azi?” “adrisata” lui Despot?
Si-o mai gasit si “pantofaru” ala … singurul negurean de pe strada lui 😀 sa-i zica ce si cum 😀 😀
“Degeaba stai in fata daca n-ai marfa buna.Asta-i toata hotzia” 😆
omul ala a vazut filmele lui Kim Duk Ki…ecclectic..
Cougar, inregistrarea exista ➡ AICI
A primit raspuns pe masura intrebarii. Ciobanu 1 , reporter 0 😉
…”au generozitatea de a se lasa prinsi in jocul marturisirilor”. Si i s-or marturisit ! Si le-o surprins “adancul suifletului”.
Un reporter vine la Poiana sa ia interviu baciului Alexa, inteleptul satului, despre contributia ciobanilor in razboi: si spune-ne, baciu Alexa, cum ati contribuit dumneavoastra, cum ati ajutat ostasii? Pai,…le dadeam cate o straita cu merinde si-i ajutam sa treaca muntii, ca numa noi stiam toate potecile estea . Frumoos, vai, ce frumos!! …si ei, erau recunoscatori? ce ziceau? D-apai ca sa zica?… ziceau ” Danke!”
No…si se mai zice ca-s prosti ciobanii, ca numa’ atata stiu face…si l-o inchis in ultimul hal pe reporter :))
Hai ca mi-a facut ziua mai buna ;))
La asa intrebare, asa raspuns!
Mi-am adus aminte si de anecdota cu Brancusi.
“Maestre, ce reprezinta Coloana Infinitului? Nazuinta spre nemurire si absolut a neamului?”
“Nu, e poporul roman, il mai lasi un pic, il stringi de koaie, iar il lasi, iar il stringi…”
Tulai, Doamne! =))
😆 😆
Hahahaha, o chestie mai seaca si mai amuzanta nu cred ca exista :)). Vai bine am ras =))
Mdea… Am facut io una similara la ora de botanica sau ce naiba era… Zace profa “Enumerati cele cinci insusiri ale…”(nu mai stiu ce era). Clasa muta. Io… cam pe langa. Ma ridica pe mine, loaza, in doua labe. Imi storc creierul vreo tri secunde si incept “Insusirea numarul unu, insusirea numarul doi….”etc, pan` la cinci. Profa 😯 “Ati zis sa l enumar…” (ma suprafastacesc io) Profa: 😯 … 😯 … 😆 “Stai jos!!!!!”
Daca reporteru’ ala e profesionist, atunci o sa mearga si prin alte colturi de tara sa-i intrebe si pe alti ciobani cum se desfasoara anu’ prin partile lor. Cine stie, poate descopera ceva inedit 😆
Am patit si eu una de genul :)) Lucrez la un salon si-l spalam pe unu’ pe cap. Intreb cum e apa (fierbinte / rece). Omul, plin de uimire: “Uda!”