– Tu trebuie să iei coniacul. Atâta tot.
– Adică să vin eu din Cluj să vă aduc vouă beutură?!?!?! În timp ce voi vă faceți poze?

Da, știu că garderoba noastră în ultimii ani a avut un pic de suferit, dar deja suntem la a 17-a ediție (sau mai mult?), timp în care recuzita a avut de suferit după băi în apa rece, ploi și chiar zăpadă; și cu COVID-ul și târgurile închise… ce faci, îți cumperi pălării de pe Amazon.co.uk, de la brexiterii ăia?

După cum vă ziceam, așa fusese planul, ca eu să cumpăr coniacul; dar eu nu citisem lista de cumpărături, sau m-am făcut că nu am citit, că eu așa m-am gândit, poate merem la Țiganiadă să bem sucuri naturale? Smoothie-uri? Shake-uri cu ghimbir?

Și pentru că am fugit repede să iau coniac, am ajuns nițel în spatele grupului, și asta înseamnă că… m-am rătăcit cu mașina în Rășinari.

Da.

Un sat care merge de la vale la deal, cu două intersecții, și eu am reușit să o iau pe drumul greșit.

Și când am reușit să nimeresc drumul bun, m-am nimerit în spatele unei căruțe cu fân. Știți cu ce viteză merge o căruță cu fân? Păi, ca un ardelean olog adormit pe drum.

Dar am reușit să ne reunim și să ajungem, cu Fanfare Ciocârlie la maxim, direct în valea noastră.

Care ne aștepta, răbdătoare, ca o ibovnică din tinerețe!

Prima dată am încercat să facem un lanț uman din oameni ca să descărcăm duba; dar nu am avut cu cine, că toți erau cu pantofi cu ciocu-ntors, și cu ăia derapezi în pantă, și nimeni nu este dornic să-și rupă gâtul chiar din prima zi! Care era deja noapte!

Prima dată am scos duba șanț; și am reușit s-o oprim înainte de a intra în al doilea șanț.

Și am început s-o descărcăm.

În imensitatea geniului meu, pentru că oamenii nu voiau să facem un lanț uman, când am descărcat picioarele mesei… le-am făcut vânt la vale.

Știți când am aflat că sunt casante?

Când erau la mijlocul zborului; că așa de sfâșietor au zbierat toți, ca Liviu la dușuri în pușcărie.

Și-au căzut; și unul s-a rupt!

Cu ocazia asta, am învățat niște înjurături noi.

Noroc cu Ganistră, care s-a oferit să încerce să le repare.

Nu mai știu dacă a reușit, cert e faptul că am avut mereu masă pusă la boloboc tot sejurul… din ce-mi amintesc, posibil ca sub hipnoză să-mi amintesc altfel.

Aici se ținea o ședință serioasă, gen cu ce continuăm seara, trecem pe palincă?

Dacă vă puteți lua privirea de la mustața de #freeDragnea, veți observa cum facem deploy la una din cele două filigorii, pentru că opulență.

Și când ne era lumea mai dragă… păi, cine credeți că vine să ne salute? Păi, amica mea Kiki, sora Deliei! Delia din Italia, bre! Care ne văzuse cum ne punem tabăra, că era cu cortul și ea mai sus, și care avusese următorul dialog cu prietenii ei:
– Fiți atenți ce pantofari vin lângă noi, pun pariu că-s maneliști.
(Ea – care ne recunoscuse de la 1 km) – Nu-s maneliști, îs inofensivi.
– Sunt 7 masculi acolo, se vede pe ei că beau de când or intrat pe vale, pun pariu că ne vor fura carnea pusă la rece.
(Ea) – Sunt cei mai inofensivi, ăștia nu-s în stare să urce pe drum 20 m, îi știu din 2006, ăștia nu mai pleacă de aici dacă au beutură; și crede-mă că AU cu ei, că-s răi de sete; și nici nu ascultă manele, eventual niște metal românesc și niște Ternipe.

Și-a venit Kiki și ne-a salutat, și eu tare m-am șocat! Că nu o mai văzusem de vreo 11 ani, și pe soru-sa de vreo 14! Zici că eram la Surprize-Surprize-Inimă-de-Țigancă, dacă mai știți emisiunea.

Într-un final, toate corturile s-au fost montate… barul pornit… muzica startată… și-am început petrecerea! Ce tot atâta parastas!

În timp ce eu făceam focul, tot Ganistră s-a ocupat de sushi snack. Cu untură, cu zacuscă; ba chiar și cu conopidă!

Din motive care-mi scapă, s-a ajuns la rețete avangardiste de tipul FishFingerBurger cu telemea, dar sincer nu aș putea să vă spun ce gust avea, că nu mai știe nimeni. NOI N-AM MERS ACOLO CA SĂ FACEM SHOW CULINAR, DA?!?!?!

Noi am mers acolo ca să facem show de beuturi; la asta ne pricepem noi.

Și așa a luat sfârșit prima seară, cu burțile pline și cu mințile înecate, dar și cu spiritele libere!

Și capetele umflate – dar asta, a doua zi.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

      • Attila

        @Tomcat – chiar mă gândeam ieri să îi dau link și de la căldărarii din vest 😀

        Bun, bun!

    • Groparu Nemernic Reply

      @ Attila: Soacra? ”Îmi pare rău că nu sunt mai tânără, m-aș fi măritat eu cu tine, ești idealul meu masculin!”
      PS: Mersi de link, chiar aveam nevoie de ceva proaspăt!
      @ Tomcat 1974: Mulțam fain! Dacă mai aveți comori din astea, gimme, pls!

      • Tomcat 1974

        I-am aflat din intamplare – gen Twitter cu limbi obscure si cica aveau folclor …. Cica aia ii limba Kalderash 🙂 plecand de la ceva dialect Vlah…

Leave a Comment

Your email address will not be published.