Tiganiada 2019. Partea I
Ce să vă mai spun, că după 40 de ani petrecerile de calibrul ăsta au urmări cu mult mai grele? Că a crescut nivelul discuțiilor de peste zi, că înainte vorbeam numai de gajici, despărțiri și divorțuri, și amu numai de prunci și uleiuri esențiale? Că unii-și fac cruce când văd oameni în toată firea, cu copii mari și bărbi albe, cum umblă de nebuni prin Sibiu cu lanțuri aurite, pantofi cu tot, bărbi de arhiereu și pălării negre?
Răspunsul la toate cele de mai sus este da.
Când să tragem anul ăsta Țiganiada, acum două săptămâni, ne sună Neghiniță: băi, zice, copilașul meu mic și-a tras cu o săgeată de plastic de la arcul de jucărie fix în ochi. Sunt la Pediatrie în Sibiu, e pe perfuzii, bietul, sâmbăta asta stau cu el, asta e, ghinionul dracului.
Ce era să faci, n-am mai plecat nicăieri, că ce chef poți să și faci dacă afli că pruncul prietenului e la spital; și am așteptat cuminți până am aflat că e OK pruncul! Și am amânat totul pe weekend-ul ăsta care a trecut – practic, am lăsat totul pe primul weekend non-Dragnea din istorie.
Rămâi în inimile noastre, Liv!
Și a venit sorocul și m-am costumat în țâgan curățel, din ăla de mătase, cu un costum pe care ultima dată l-am purtat acum 14 ani de zile, la o nuntă; vreme în care vremea și vârstele și-au spus cuvântul, că m-am îngrășat peste 20 de kile de atunci, și atâta mă strângeau pantalonii ăia care altădată mi-erau buni, că am ajuns acolo aproape vânăt și nici nu prea mai puteam respira! Dar cu haur pe mine și căutătură seducătoare, de Clark Gable sau – așa cum reiese din poze – de pește (de pește de femei, nu de pește oceanic).
”Irezistibil-ule!”, mi s-a zis
Și așa costumat m-am dus la reuneală, să ne reunim gașca de tovarăși.
Fercheș, cu mare grijă ca să mi se vadă buricul siecsi
Care tovarăși, apropos de Dragnea, să vedeți numai ce mustăți tip Liviu își lăsaseră toți! Crescute de luni de zile, și și le tot scărpinau! Că te mănâncă barba de la mustăți de îți trebuie din ăla, grattoir din ăla, cu gheară de argint cu care damele lui Ludovic pe care-l durea în al paișpelea se se scărpinau pe sub perucile alea pline de păduchi.
~va hurma~
Îti sta bine asa, cu douăjde kile în plus…. de fapt amu e bine! Erai cu douajde’ kile prea slab înainte!😎🤠
Peste încă 20 pun și niște mușchi, mai ales că am fost la sală o dată anul ăsta, și asta contează.
io zic ca pestele oceanic e mai potrivit.
Adica te-as vedea in costumul ala, pescuind cu un bat ineficient in mana, pe malul oceanului atlantic.
La bunastarea aia evidentiata ca monument al barbatului intre 2 varste trerbuie alta curea.Aia nu i suficient de faloasa.
N-am găsit haurită, cercetările continuă.
plm ce burta ai.
Aveai dubii si de aceea ai facut poze cu pisoiul, ca sa iti creasca actiunile.
Pantofii aia sunt chiar dubiosi – ai descaltat vreun tigan adevarat de ei.
Ca sa fie totul ca lumea, va mai trebuia cate un metru de burlan…
dar tre sa recunosc, fain trucajul cu burta. pe mine m-ai convins.
Păi știi vorba aia… it’s not a beer belly, it’s a fuel tank for a sex machine!
Cel puțin așa mă amăgesc eu la 110 de chile ale mele 🙂