- NU POT SĂ CRED!!!! AI UITAT CHEILE DE LA MAȘINĂ ȘI DE LA CASĂ ÎN BUCUREȘTI!!!!!
Toți porumbeii din aeroport or zburat către Africa, așa o zbierat la mine. Oamenii de la securitatea aeroportului și-au verificat pistoalele, neliniștiți, temători de un atac terorist.
- Tu muierea lu' Dumnezău! Cheile astea?
Și le scot din buzdujeb și i le flutur victorios sub năsuc.
-Da, ăstea, ce bine-mi pare că nu le-ai uitat.
Odată pe an am și eu dreptate. O dată, și îmi doresc să prelungesc momentul!
- Tu muierea lu' Dumnezău! Da' de câte ori urlu eu la tine pe an?
- ...
- Îmi poți spune o singură dată când am urlat eu la tine fără să începi să răcnești tu prima? De când ne știm?
- Păi or fi fost ele vreo două dăți.
- Când?
- Apăi când te-i fi săturat și tu!
Așa mi-o zis.
Așadar: am avut și premiera la București, într-un mediu foarte restrâns, de numai 200 de oameni. Invitațiile s-au dat ca pita caldă, spre marea noastră mândrie - ne-am bombat piepturile ca niște păuni în sezonul de împerechere!…
continue reading →