România 2018 într-o fotografie

Later edit: Bun, ne liniștim, fotografia e din cealaltă Românie, de peste Prut. Așa-mi trebuie dacă iau de bun tot ce găsesc pe Internet, să-mi fie învățătură de minte! https://unimedia.info/stiri/Poza-zilei.-Peisaj-dezolant-in-Chiinau-Zeci-de-cari-aruncate-la-gunoi-121681.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss Postarea inițială: Departe de a fi pesimist cu privire la (cu lacrimi în ochi) viitorul patriei, am găsit fotografia asta…continue reading →

Micul campion şi taică-su nevrednic

Weekend-ul care a trecut mi-am dus ficiorul, la insistenţele nievestei, la două crossuri. Pentru că toată ziua îmi zburdă prin casă, mai ales când îl pun la teme sau când trebuie să-l îmbrăcăm - dar mai ales când trebuie pus la nani, atunci găseşte în el energii nebănuite, şi am zis că de ce nu. (de fapt, sperăm să câştige bani din alergări, ca să-l putem exploata fără milă, că doară de-aia l-am făcut, nu?) Primul cross: Făget Tour, alergare cu familia, adică cu tati de Gropărel, adică eu. Care tati şi-a dezvoltat o amorţeală plenară prin toate membrele sale de sedentar şi ar fi peferat să fie lăsat să doarmă sâmbătă până după prânz, dar cei cu copii ştiu cât de imposibil e asta, ce s-o mai dăm cotită. Şi... am ajuns în Făget, costumaţi în îmbrăcăminte de alergare, de zici că urma să rupem tot. Groparu e fix în mijlocul pozei, îşi troznea încheieturile, iar fiu-su se prefăcea că se încălzeşte continue reading →

Proiectele Clujului care mi-au atras atenţia la bugetare participativă în 2018

Aşa cum cei mai perspicace dintre voi şi-au dat seama, probabil, de ceva vreme, referendumurile astea pentru găurile familiei sunt neimportante şi complet inutile în condiţiile în care materia cenuşie din patrie migrează în draci către Occident, buzile şcolilor nerenovate rămân în fundul curţilor, în timp ce primăriile strălucesc de termopane…continue reading →

Studenţii din ziua de azi

Ies dimineaţa pe uşă, alerg către staţia de autobuz cu copchilul de mână, fluturând pe lângă mine... ajung tocmai când pleacă un autobuz plin de cetăţeni, ce mai, ghinion iliescu, fir-ar să fie. Îl aştept pe următorul, vine şi ăla ticsit... ne facem loc înăuntru cu greu, ne strecurăm ca limacşii pe sub căpşuni, încercăm să nu cădem prea mult la curbe că n-avem de ce ne ţine - ce mai, supravieţuim.…continue reading →