Acum două săptămâni s-au scuturat nițel norii de zăpadă peste Ardeal; așa că într-un weekend ne-am prefăcut că ne dăm cu sania, iar în celălalt weekend am fugit la Sibiu, la Marpod, la Fantasy Lake, pentru că a fost ziua nașului&co-nașului Greuceanu (despre care am mai tot scris cuvinte aici pe blog) și a lui Gigi, care este jupânul stabilimentului.

Acuma… vinerea trecută am prins, pare-se, cea mai înghețată noapte de iarna asta, zici că eram pinguini zgribuliți (Făgărașii sunt, totuși, relativ aproape) la cum umblam pe malul lacului, ne simțeam ca Tibi Ușeriu de fiecare dată când ieșeam afară, fii atent ce curaj avem, cum înfruntăm noi visici… cisitudinile vieții; și am avut emoții cu privire la a doua zi, mai ales că nu se știa ce ne așteaptă!

Dar a doua zi vremea a fost ca de Elveție Austrie tropicală: cam plus zero grade, vânt deloc, soare și frumos.

Și după un mic dejun tradițional cu sarmale la mic dejun…

…am comunicat cu nașul Greuceanu și cu dragul de văr’-miu, am luat copiii, am scos djâpul, am legat săniile una de alta și am pus de un trenuleț pe cocălauri. Am tras copiii câțiva kilometri prin zăpadă, spre imensa lor distracție.

Am revenit după vreo două ore, cu copiii îmbujorați ca un vas emailat; și taman când am ajuns, se pusese de un grătar de – firește, suntem în Sibiu!!! – oaie bună. Aici e before:

Aici e after:

Dacă nu vă place de la oi, presupun că nici nu mai are rost să mai postez imaginea acestui dărab de telemea de mioriță pusă la desărat. Acum: am fost la petreceri, chefuri și bairamuri pe mai multe continente, prietenii știu că sunt o somitate în domeniu, că-mi plac mediile astea de oameni care se distrează cu voie bună; dar doar în Sibiu se pregătește telemea de oaie, nici o masă fără telemele! Mai deguști ceva, mai bagi o brânzică; mai vorbești de turmele din Poiana, mai rupi un dumicat!

P-ormă, atracția serii a fost numitul maestru Oprișor, care-a cântat șansonete și muzică de păhar și voie bună; și tulai, Doamne, ce-aș mai fi stat să ascult!

Dar, întrucât eram dădac, ”am plecat 20 de minute să culc fata”, și după o zi de sarmale și grătare de oaie și rânit cu copiii prin zăpadă, m-a culcat ea pe mine; și-am dormit amândoi neîntorși până dimineața, tată și fiică. Fiu-meu era cu văr-su prin incintă, că așa-i acolo, toți sunt cumnații și cumetrii cuiva, și era bine ficiorul, că nu l-0 bătut nimeni la cap – doar noi ce mai glumeam cu haidați, copii, v-am adus culegerile de matematică să lucrați ceva suplimentar! Să fi văzut numai ce se mai atacau bieții copii, parcă văd ce azil fără lac de pescuit ne vor lua la bătrânețe.

A treia zi dimineața ne-am jucat cu câinele și cu cocaina de pe jos.

Și înainte de plecare ne-am eliberat de cadoul pe care-l pregătisem pentru Greuceanu: un goblen cu o țigancă de toată frumusețea!!! Ziceți și voi!!! Țigăncușa e aia din ramă, iar nașul Greuceanu e cel cu ochii mici-mici de bucurie.

Pentru că așa ne facem noi, doar cadouri complet inutile! Că la ziua dragului de fin, anul trecut, i-am luat niște tricouri cu țigări Snagov și Mărășești foarte faine, dar pentru că am luat mărimea greșită nu se poate îmbrăca nici măcar un elefant cu ele; ca să nu mai vorbesc de cadoul de acum vreo 3 ani luat lu’ nașul Greuceanu, și anume… TABLOUL CU VEORICA DĂNCILĂ, dacă mai țineți minte!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 4 comments

  1. dojo Reply

    Arata foarte bine si carnea si zapada. Noi am prins 2 runde de ninsoare si -20 de grade noaptea. Intr-una din dati s-a dus curentul 3 ore, ca a cazut nus’ ce copac pe firele de curent si a lasat juma’ de sat fara electricitate. Au reparat baietii, ca pornisem deja generatorul, sa nu inghetam naibii in casa. Ma irita enorm sa dau 35 de dolari pe luna “taxa de conectivitate”, dar si cand pica bucuria, nu e chiar rau sa stii ca baietii merg sa repare pe noapte, zapada, viscol sau ce o mai fi. Acum se pregateste un viscol in weekend, sper sa scapam ieftin

  2. cristi Reply

    Telemeaua de oaie e super bună, (păcat că în afară de zona Sibiului nu se prea găseşte în altă parte, să fii sigur că-i veritabilă), dar carnea de oaie nu-mi place.

    • Zev Reply

      Cristi, eu am luat duminica trecuta din Rucar (Arges), din piata de duminica dimineata, telemea de oaie foarte buna. Si daca cumva te nimeresti pe acolo, ia si niste mici si ceva oaie facuta de un corifeu local la gratar, asa, la botul calului. Il ghicesti pe corifeu – sunt cativa care fac gratar duminica in piata la Rucar, dar numai la unul e coada de localnici. Similar, la branzeturi, inclusiv vestita branza de burduf in cosulet de brad sau casul afumat, sunt doar doua businesswomance la care e coada de aborigeni de Rucar. Pe ele le doresti. Restul sunt wannabe, chestii nu neaparat rele, dar netestate. Nu care cumva sa angajezi vreo discutie cu aborigenii. Cum era bancul vechi, cred ca sotiile nu prea ii lasa sa vorbeasca acasa. Cand scapi de ei in sfarsit, o sa stii tot – istoria Rucarului, istoria familiei interlocutorului, daca primarul este ok sau nu si de ce, care e treaba cu Covidul, ce vor rusii, ce vor americanii, ce vor chinezii, tot. In alta ordine de idei, marineaza oaia in apa cu otet de mere (sau Modena daca vrei sa te spargi in figuri), dafin, piper si un piculandru de sare. Lasa peste noapte la frigider, a doua zi spal-o, condimenteaz-o si tranteste-o pe gratar. Daca nici asa nu iti place, talica ai ovifobie. Aici, nu ma gasesc ce sa spun.

      • cristi

        Da, este adevărat, şi pe acolo este telemea de oaie foarte bună. Cunosc zona, pentru că în Argeş au locuit bunicii mei, însă eu acum locuiesc lângă Cluj, şi nu mai am la ce merge în Argeş. Însă, dacă tot amintim de zona Argeşului, acolo se face un sortiment de caş de vacă (aşa zic ei, caş, şi aşa-i zicea şi bunica, nu ştiu cum îi zic nelocalnicii), care numai acolo se face şi care este o delicatesă. Am crescut cu el, că fiecare vacanţă de vară mi-o petreceam acolo, şi chiar eu duceam vaca la păscut. La piaţă se găseşte, de regulă, doar afumat, pentru că aşa se conservă mai mult timp, însă eu la bunica aveam la discreţie şi proaspăt, şi afumat, şi de care voiam eu. Da, se găseşte în piaţă în Rucăr, în Piteşti, în Cîmpulung, şi chiar şi în Bucureşti sau în Constanţa, dar ar fi ideal, dacă ai posibilitatea să-l cumperi dintr-un sat din zonă, şi nu dintr-un oraş, că e mai sigur. În ce priveşte carnea de oaie, nu cred că are rost să risc atât timp cât există pui şi porc. În ce priveşte discuţiile cu aborigenii, totul este să-i laşi să vorbească şi să nu-i contrazici. Mă distram de minune în copilărie când se certau bunicul cu bunica, ei se certau şi eu râdeam, că nu puteam să nu râd. Teoretic, soţiile îşi lasă bărbaţii să vorbească acasă, însă nu le dau şi timpul necesar, e greu să găseşti o pauză ca să poţi interveni şi tu. De fapt ştii cum stă treaba, că eşti de pe acolo, te dă de gol dialectul („tălică” doar pe acolo am auzit). Eu sunt ardelean de când m-am născut şi aşa am să mor.
        Mulţumesc de comentariu. Mulţumim şi gazdei că ne lasă să dialogăm pe blogul lui, el fiind mai tăcut din fire.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *