Unde-ți stau picioarele, acolo-ți va sta și soacra

Deci: eram la filmări la Posada prin Bragadiru, da? (mulțumesc și pe această cale Califului pentru păpică bună, Pepsi-ului pentru apă și sucuri și TNT-ului pentru livrări de papa cald, deși eram în weekend; o să vă scriu și cum o fost la filmări, că e de povestit - până atunci vă las cu câteva frumoase poze auraşmihăieşti, că tăt-tăt-tăt s-o crăcănat pe-acolo să pozeze cavalerii! În fine: eram la filmări, afară era frumos și era stres și alergătură. Și mă sună nievasta: - Alo! - Ordonați, să trăiți! - Ai sunat-o pe soacră-ta?…continue reading →

Voi ce ştiţi, rugăciunea de soacră se ridică la cer?

Pentru că o nenoricire nu vine niciodată singură, după ce mi-a trecut răceala aia afurisită (hai, să vă aud acuma cu teoria aia cu "de ce nu fac bloggerii boli? Pentru că au şi viruşii mândria lor, hihi!") am reuşit să-mi îmbolnăvesc şi pruncul, şi apoi şi nievasta. Apoi, pentru că lumea e rea, s-a îndepărtat de la Dumnezeu şi cavalerul apocalipsei se pregăteşte să coboare pre Pământ, a venit şi soacră-mea peste noi. Aşa că băi, ăştia din Crimeea şi Ucraina, nu vă mai tot daţi loviţi, slăbanilor.…continue reading →

Nici o soacră nu mai muşcă când Groparu e gol puşcă

Săptămâna asta, Gropărelul s-a împrietenit cu o gaşcă de viruşi pe care-i găzduieşte cu sine pe termen limitat. Cum în viaţă fericirile se ţin lanţ, de fiecare dată când cantitatea de mucişori depăşeşte o cisternă pe zi apelăm la soluţia extremă: "mamă soacră, hai să stai cu Gropărelu', că eşti mai eficientă decât antibioticele!"…continue reading →