Nicicum nu-i bine cu voi, tu doamnelor și domnișoarelor

Acum o mie de ani, la altă firmă, văd o coleguță că se deplasa cu greu pe scări; și părea oarecum protectoare cu burtica, că-și ținea ambele mâini într-o postură maternală, gen Fecioara Maria din icoane. Plin de entuziasm, am răcnit să se audă în toată clădirea:
– HA! CE TARE, EȘTI GRAVIDĂ! FELICITĂRI, IOAI, CE MĂ BUCUR!!!!

Și am strâns-o în brațe cu grijă ca să nu-i deranjez fiotusul și i-am urat toate cele bune, și încă vreo doi colegi care se găseau prin preajmă au făcut la fel.

Mno, nu era graviduță; și până să apuce și ea să zică ceva, deja jumate firma o pupase cu foc și îi urase toate cele bune.

Păcat, așa ar fi avut șansa să asculte muzică compusă special pentru gravide!

Fast forward vreo câțiva ani… o văd pe prietena ei prin oraș, braț la braț cu soțul. Îi ochesc de departe, mă apropii de ei (se deplasau mai greu, așa), îi salut, ne pupăm… și urmează întrebarea aia pe care nu o mai pus-o nimeni în istoria omenirii:
– Și… voi ce mai faceți?
– Cum adică ce mai facem!!! Uite, sunt gravidă!!! Doar nu te gândeai că m-am îngrășat așa de tare?!?!? Ha??? La asta te gândeai??? (se-ntoarce către soțul) LA ASTA SE GÂNDEA!!!

Îmi cade bățul de chibrit din gură… urmează scuze febrile că nu m-am uitat mai bine la buricul ei, apoi o cisternă de felicitări fierbinți, lacrimi în ochi, apoi am fugit cât am putut de repede, scuzându-mă că am o urgență.

Mno, nicicum nu-i bine cu voi, tu doamnelor și domnișoarelor.