Delta Dunarii 2018, partea I

Aşadaaaar… prima expediţie de pescuit în Deltă cu Gropărelu’!

– Ficior, ne așteaptă cel mai lung drum cu mașina pe care l-ai făcut vreodată! Ești pregătit?
– Da.
– Sigur?
– Sigur.
– Nu vomiţi pe drum?
– Ba da.

Bietul de el, îl înnebunisem de când se ştia cu povești despre Deltă, şalăi, știuci şi guguştiuci; și amu, după o lună la bunicii sibieni, unde avea de făcut și teme de vacanţă, ar fi mers cu mine și la porțile iadului, să sune la sonerie şi să fugă de Scaraoschi, întru eterna damnare a sufletului său, dar şi spre marea ofticare a Patriarhului Necuratului.

Și-am purces. 10 ore cu mașina, enorm chiar și pentru adulți, dar s-a comportat admirabil – el, care după o jumătate de oră în mașină mă chirăia de și înnebuneam cu ”Mai avem? Da’ cât mai avem?”

Asfinţituri din astea nu avem în Ardeal, că suntem săraci, noi avem numai munţi şi dealuri şi păduri tăiate de străini

Și ne-am cazat o noapte la hotel Insula în Tulcea, construit pe apă (drăguțel, curăţel, uşile cam scârţâiel), și a doua zi ne-am reunit cu prietenii din Mediaș şi-am descărcat tirul de bagaje!

Din motive logistice, nu am făcut poză şi la cantitatea de vin, că dădeaţi în comă alcoolică de la fotografie

Şi iată-ne, dimineaţa la 10, în barcă, gonind cu nenea Vanea către locul binecuvântat și fără de pești după care suspinasem un an întreg!

Fiu-meu – perplex. S-ar fi oprit la fiecare 10 metri să stea 2 zile

“Tati, ăsta-i vaporul ăla din Transformers?” “Nu, ficior, că pe Transformerşii ăia i-o vândut Băsescu!”

Și ajungem în inima Deltei, și ne apucăm de certat, descărcat, certat, montat corturile, umflat saltele… pregătit bețele, împărțit locurile, certat şi iar certat… că așa suntem noi, urlăm unii la alţii din orice, că aşa-i în toate relaţiile, chiar şi-n alea de surdo-muţi.

Dar avem şi împăcările de rigoare. La un şpiluc cinstit, fireşte

Fiu-meu era în extaz: aici stăm 7 zile, pe bune? Dormim în cort? Mâncăm aici?

Dar unde facem caca?

Și voi ați fi în extaz dacă ați avea o asemenea toaletă de 5 stele şi 5 milioane de ţânţari!

Spre seară, o venit şi plaurul expediţiei – fiu-meu nu-şi explica cum de, din toată marea aia de stuf, numai insula aia umbla holteie şi celibatară? I-am spus că nu ştiu cum face plaurul, că dacă ştiam cum face aş fi trăit din traininguri de motivare personală, fii plaur, băi, nu te mărita niciodată! It’s a trap!

Dar pe el îl dura în plaură

Şi în prima zi am primit vizita surpriză a prietenei noastre sulinence şi a soţului ei prieten sibian, că era ziua doamnei, şi toată seara am cântat la chitară şi am beut tequila şi am mâncat biban pe grătar – peşte mai bun nici că există, să nu-l rataţi când îl prindeţi la pescării, trebuie numai eviscerat, sărat şi piperat şi lăsat pe jar până simţi îngerii că te picură cu salivă pe ceafă de cât bălesc la aşa minunăţie. Ce mai, ar fi de acord s-o lase mai moale şi cu referendumul pentru o ciozvârtă!

Nu rataţi povestea de mâine seară, în care vom vorbi despre hoţ. Hoţul care ne-a furat pe noi, nu ăla care fură de la copii săraci.