Un coleg, când era mai fraged, gen nivel-de-liceu-fraged, o primit o bursă în Ţara Soarelui Răsare.

Şi acolo o făcut tot ce o putut el ca să ne reprezinte ţara cu mândrie şi onoare şi virtute, o învăţat limba, o mers la toate cursurile, o fost respectuos şi n-o ieşit din cuvântul gazdelor, deci s-o descălţat la intrare, o ajutat bătrânici să treacă strada şi chiar o spus, de mai multe ori, că Toyota e cea mai bună maşină din lume (după Dacia, fireşte).

Ce mai, dacă era prim-ministru, sigur l-ar fi primit cu pită, sare, slană şi-un pic de palincă pe Shinzo Abe, nu ca Tudose, dacă-l mai ţineţi minte pe premierul tristei figuri (buhăite).

Şi, la final de sejur de un an de zile, omul nostru român verde s-a gândit să spună un discurs în japoneză în care să mulţumească ţării gazdă, tovarăşă şi prietenă, pentru întreaga experienţă de îmbogăţire culturală. Adevărat vă spun, omul e singurul pe care-l cunosc care ştie ce să comande la restaurantul japonez, deci e clar un erudit.

Şi şi-a pregătit discursul din timp, şi l-a repetat cum trebuie în faţa unei oglinzi japoneze, şi apoi l-a rostit în faţa întregului liceu, şi la final lumea o aplaudat – cam anemic, şi-o zis colegul, dar aşa-i când ai o dietă bazată exclusiv pe orez cu peşte, fără slană, nu poţi scanda calumea.

Şi, la final, un amic japonez s-o apropiat de el şi i-o zis respectuos:
– Române san, ce ai vrut să zici cu… şi-l întreabă ceva legat de un cuvânt cu o vocală, sau două).
– Păi ce să vreau, am vrut să vă mulţumesc!
– No, române san, nu prea ţi-o ieşit, că din cauză la vocala aia ne-ai jignit pe noi toţi japonezii de pe insula asta, pe strămoşi noştri, pe împărat, pe zeii noştri Shinto, pe martirii noştri, muntele Fuji, obiceiurile noastre alimentare, deficitul comercial, producţia noastră industrială, subculturile Manga, Hentai, Anime, fetişurile noastre sexuale, cultura muncii, respectul pentru bătrâni, cultul samurailor, viitorul naţiunii, pictura cu marele valul care se sparge la Kanagawa, avionul de vânătoare Mitsubishi Zero, cuirasatul Yamato, Toyota Prius şi toată firma Panasonic!!!

No, deci grijă mare cu vocalele japoneze, io numa’ atâta vă zic.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. neamtzschantz Reply

    gropare, sint casatorit de aproape 20 de ani cu o japoneza.
    bineinteles ca am invatat dealungul timpului japoneza. o data pe an mergem la tokio. o data pe an vin socri la noi. ei toti sustin ca vorbesc foarte bine japoneza. dar sint doar politicosi. intr-un moment foarte rar de sinceritate apropos de subiectul asta nevasta-mia mi-a spus ca am un pic de accent ciudat, ceea ce avind in vedere politetea lor foarte exagerata inseamna ca vorbesc probabil ca moldovenii lor. cind povestesc cu socri sint momente cind socri se opresc brusc, retin aeru in piept si se vede ca fac eforturi supraomenesti sa nu se cace pe ei de ris, nu le reuseste intodeauna si nevasta-mea dispare bruscd din camera. apoi se tot scuza cite o jumatate de ora.

    • Groparu Reply

      Casă de piatră în continuare! Mno, atunci poate poți să te gândești la ce o fi zis uomul nostru atâta de rău, că el, sireacu’, nu-și mai amintește neam, cred că creierului lui o șters pur și simplu cuvintele.
      Ce să fi zis? Chin-chin, baka…?

      • neamtzschantz

        nu stiu neam, de unde naiba sa stiu ce-o zi omu tau? da acuma vocalele fac diferenta in orice limba, nu numa in japoneza. ia imaginjeaza-ti ca vrei sa ajuti o juna de 19-20 de ani, din pura dragoste crestineasca si in loc sa-i spui “domnisoara, dezinteresat si animat de facerea de bine pura o sa va pun eu o pila” si in loc de pila zici p_la. nu iasa o dandana de unde tu vroiai numa sa fi om bun?

  2. mihai Reply

    Posibil să le fi zis că sake e doar febră la 38 de grade, și pălinca e nectarul zeilor.
    Cred că o vocală putea transmite mesajul de mai sus.

Leave a Reply to Groparu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *