Month: July 2018

Amintiri dureroase din mini-concediu

Eram în plin județul Sibiu, la Cârța, comuna care este atâta de frumoasă pe cât de deranjant este numele-i, pentru că trebuie să existe un echilibru în univers și-n viață (de exemplu, de-aia Antonio Banderas s-o îngrășat). Vizitam biserica cisterciană din localitate (alta nu cred că mai găsiți pe planetă, că era prea greu de pronunțat numele și or renunțat oamenii la cultul ăsta) și ne tot minunam:
  • Cât or putut munci oamenii ăia din vechime să edifice asemenea edificiu?
  • Cât au fost ei în perioada medievală de meseriași încât să rămână pietrele în picioare chiar și după invazia tătară?
Și, mai ales,
  • Cum de au înmomântat ei, în secolul XII, soldați nemți morți în primul război mondial, și apoi au mai și plantat panseluțe peste morminte (preocupări firești, de gropar)?
…continue reading →

Pe culmi nebănuite de nesimțire

- De un an de zile aștept clipa asta! îi zic cumnățelului meu, la ora 5 dimineața, în timp ce sorbeam cafeaua înainte să plec la pescuit. - De un an? - De un an. Lacul ăsta și Delta sunt locurile mele preferate de pescuit; și le vizitez adesea în mintea mea când am o ședință mai lungă, când sunt pe scaunul de dentist sau când mă ceartă nievasta; acolo e refugiul și sanctuarul meu și sunt fericit când evadez. - Mno! zice cumnatul. - Și, îți repet, de un an de-abia aștept să ajung aici. De un an. Nici măcar nu mai contează că nu prind nimic, așa cum mă lăudam ieri! Biserică serioasă, caut prozeliți…continue reading →

Premiul pentru cea mai inspirată replică de la Campionatul Mondial de Fotbal

Ne uitam în gașcă la Campionatul Mondial, și anume: - Gropăroiul și Gropăroaia, părinții bloggerului vostru preferat, fani croația, că-s filo-ruși, #frățiaslavă; - Una bucată soră gropărească cu doi nepoți și soț, toți nemțălăi din ăia, fani #oriceechipăcarenuefranța; - Una bucată blogger #indecis, fără fiu-su, care era în plină grevă…continue reading →

Prejudecata întunecă judecata

Tocmai băgasem o pizza în metafizic și ne îndreptam spre mașină, prin Sibiul la ceas de seară. Eram doar eu cu nepoții și cu fiu-meu, cu restul de pizza sub braț și fruntea descrețită; că eram atâta de Zen, că i se umflase o venă la tâmpla lui Dalai Lama de ciudă și invidie și oftică (așa face Dalai ăsta uneori, se comportă ca o lamă). I se citește gelozia-n ochi (sursă foto) Și... pe lângă liceul Gheorghe Lazăr, numa' ce aud: - Domnu', nu vă supărați... Mă întorc - o pirandă cu fustele înfoiate ca la curcan!…continue reading →