Month: October 2017

Răpus

Vă dați seama că oamenii ăia din gașca veselă de misionari din Voluntari s-or trezit la miezul nopții, or fi stat în frig ceva vreme până s-or îmbarcat în autocare, or călătorit toată noaptea, timp în care or dormit ca vai de ei, or ajuns la Iași, or mai stat…continue reading →

Bogăția e un lucru relativ

Povesteam cu fiu-meu în pat, înainte de nani. Deci lu' Gropărelu' cel mai mult și mai mult pe lumea asta îi place să alerge. Liber ca Relu Fenechiu. Fără să-i zică nimeni ce și cum, să se ia și să tot fugă până se face roșu nuanța Coca-Cola și gâfâie ca o locomotivă; și apoi tot să mai fugă încă o tură. Părinți înțelepți, ne-am gândit să-i valorificăm talentul și să scăpăm de sărăcie ducându-l la atletism, că n-ai cum ști ce alergător Gropărelu' Simon Halep zace-n el; dar pesemne că i-a picat greu la burtică vreuna din cele 843 de cornuri cu ciocolată de săptămâna aia, că a fost tot îmbufnat, miorlăit și ciufut la prima ședință; într-un cuvânt - nu i-a plăcut nici măcar deloc. Perseverenți și cu gânduri de pensie anticipată obsesiv în minte, ne hotărâm să-l facem să vadă atletismul cu ochi mai buni; și-l iau deoparte și mă confesez: - Tati, când eram în clasa a V-a făceam atletism; și aveam acasă și un hamster, și un acvariu plin-plin cu pești. - Uau! zice ficiorul. Ce tare! - Da. Și am luat un 4 la matematică... că mie nu mi-o plăcut niciodată matematica; și din cauza la 4 ăla, bunică-ta m-o pus să dau la altcineva și hamsterul, și acvariul plin-plin cu pești. Plin-plin cu pești care făceau sex ca turbații! (poză șparlită de pe site-ul prietenilor de la Nevertebrate.ro)…continue reading →

Știam că s-a scumpit benzina, dar nici chiar așa

Update: Am fost contactat de o reprezentantă Mol România care și-a cerut scuze în numele firmei pentru incident, m-a asigurat că se fac remedieri la pompa cu pricina și drept urmare voi primi un card cadou de combustibil în valoare de 100 de lei. Îmi place să cred că nu din cauză că Groparu e blogger s-au mișcat așa de repede. Și, pentru că eu consider că 100 de lei e cu 40 de lei mai mult decât ar fi fost paguba, voi dona 40 de lei unei cauze umanitare pe care - firește - n-am să v-o divulg! ================================================== Duminică fiind (după o sâmbătă petrecută la târgul de la Negreni - subiect de altă postare), ne-am luat și am pornit către pădure cu ceva prieteni, să ne scoatem mânjii la aer curat ca să doarmă mai bine noaptea, că doară n-or sări toată duminica în capul nostru! Părinții știu cum e, dar mai ales bloggerii fără copii știu cum e. În fine. În drum spre vestul orașului, unde-s munții și pădurile Clujului sunt încă ne-verestoy-attila-ite, nievasta se uită la ceasurile de pe bord, că altă treabă n-avea (drumul era liber în amiaza leneșă de duminică, deci nu putea să mă certe că conduc ca un nebun; și-i trebuia o ocupație), și observă imediat: - Nu mai avem benzină! - Ba mai avem suficientă, că merem numa' până-n Făget, la 5 km, și rezervorul e la o optime. Nu e mulțumită; și asta pe bună dreptate, cine-s eu să nu fiu de acord cu ea? - Uite ce liber e! Poți intra să pui benzină. - Am înțeles, să trăiți! Și iată-mă cum parchez grațios în parcarea goală de la Mol Grigorescu. O știți. (captură Google Maps)…continue reading →

Birocrația nu există numai la stat, ci și la firme

Credeați că numai la stat e birocrație? Neeee, nici pe departe. Și nu zic aici de campaniile pe blog în care mi se cere să trimit factura și contractul și prin curier, deși formatul fizic nu mai este obligatoriu de ceva ani de zile deja (sau și de ele zic...?). Nfine: acum două săptămâni, la Cluj s-a constatat o mega furtună, cu extorsiune de burlan... ce s-o mai lungim, acoperișul și-a băgat picioarele în guvernarea PSD și a zburat către alte spații mai prietenoase (probabil Siria), susurând niște muzică veselă în timp ce se juca de-a Nils Holgersson prin văzduh. https://www.youtube.com/watch?v=nLcePM38H1I&list=PLrAi1PyXl0ghCYWNuYC_MJhdpCXxicxym După trei zile au început ploile; moment în care am și descoperit migrația acoperișului.…continue reading →

Cuiul

Mi-am agățat hanoracul meu de duminică într-un cui. Dimineața, pe fugă cu Gropărelu' către școală, mi-am sfâșiat mâneca într-un soi de balama de la ușă. Ceva șurub cuneiform ieșea agresiv din peisaj și acolo mâneca și-a făcut aerisire. - Hai odată! zbiară nievasta. - Stai să-mi iau alt hanorac! -…continue reading →

Momentul în care am vrut să înfiez un cățeluș

Eram la pescuit, în locul meu preferat de înmuiat bețele-n apă (după Delta Dunării): la o balastieră din Sibiu. V-am mai spus de ea, în urma autostrăzii nomade Sibiu-Orăștie au apărut la un loc vreo 20 (!) de lacuri sălbatice pline de roșioară, caras, reginuțe, bibani. Nu te întreabă nimeni de sănătate, este plin de păsări (cufundaci, lișițe, rațe, găinușe de baltă), am văzut bizami, șerpi de casă (Natrix Natrix - asta o știu și eu), vulpi... ce mai, o minideltă în toată puterea cuvântului. 11 luni și vreo 20 de zile pe an trebuie ca nevastă-mea să tragă cu Regimentul 4 Artilerie la urechea mea ca să mă trezească la 7, să ducem copilul la școală; dar atunci când știu că trebuie să merg la pescuit nu am nevoie de ceas, la 5 și un pic sunt treaz lumină. Și... în dimineața aceea de vară ajung pe baltă cu puțin înainte de 6, cu inima zvâcnind de emoție ca locul să nu-mi fie ocupat de vreun pescar mai harnic. Și dau de EL. Cum umblam prin iarba plină de rouă, atent să nu mă ud prea tare, l-am auzit cum schelălăie. Știți voi cum urechea umană este special construită ca mintea să o ia razna atunci când aude un copil plângând? Cum orice scâncet îți sfredelește urechile ca un burghiu de beton de 5? Ei bine, m-am înmuiat tot când am văzut ghemotocul ăla minunat de blană albă care mieuna ca un bebeluș. https://youtu.be/6e3ZPVUYpHo Amărât și pricăjit, plin de scaieți, burtos și caraghios și frumos și absolut adorabil.…continue reading →

Mustul se bea cât e tânăr, sau nu se mai bea deloc

De Zilele Recoltei, un coleg și-a cumpărat o sticloanță de 2 litri de must (hai, băgați-o pe aia cu ”it's a must”!). Bun, dulce-acrișor, natural și extrem, extrem de diuretic, din ăla care-ți face sfincterul mustang de nestăpânit. După cum știu mustofagii, după câteva pahare, glicemia-ți urcă la nivele demne de Chomolungma, și de acolo o ia către stele; așa că, după câteva pahare de poftă, au lăsat sticla în pace, să zacă nițel.…continue reading →