Month: April 2017

Probabil ultimul și cel mai vast interviu despre Usturoi

Pfuaaaay, Eftimie și TNR-ilor, nici nu știți ce aproape ați fost de-o mardeală și de-o babardeală! La doi microni distanță ați fost, pe bune. Era prin 2013... Groparu își promova Usturoiul ca un apucat, cumpăra și vindea Bollywood-ul, ce mai! Când, ce să vezi, pe Times New Roman apare articolul despre oferta de Black Friday la creditele de la cămătari. În poza din articol, ce să vezi! Pe lângă clanul Cămătarilor, apare și actorul meu din film, Istvan Robert Kanalas, cel mai băiat rău din cinematografia românească! Sursă foto: Internet Times New Roman. Istvan e cel mai din stânga…continue reading →

Bă, io bile le-aș vinde! Bile!

- Atâta-s de proști oamenii, că le-aș vinde bile, mă. Bile. - Bile? - Bile. - Ce bile? - Bile colorate! Bile, aș umple un camion cu bile, aș veni cu el în centrul Clujului și le-aș vinde și m-aș umple de bani. Așa zicea un prieten acum câțiva ani, și eu nu eram de acord. Azi am băgat o tură fulminantă prin oraș mai ceva ca un concurent în Le Tour de France, cu plătit rate la banci și alte prăpăstii degrabă sugătoare de bani. Și, în miezul evenimentelor, am primit ordine directe de la șefă să mă opresc să iau apă de mare de la farmacie, pentru Gropărel. Că, no, tot are nasul înfundat cu atâtea polenuri și prafuri și eșapamente care plutesc prin văzduhul orașului de cinci stele, toată lumea să vină la Cluj și să circule cu mașina și cu pomii-nfloriți!…continue reading →

Finul meu drag și scump

- La cât ajungi în Sibiu, mo? Eram în autocarul Dacos, unde - așa cum v-am zis ieri - ocupasem jumate de cală cu undițe, rucsac și încă vreo paișpe alte bulendre, căci mergeam în Deltă ca să nu prindem nimic. Numai apusuri în poză - deși ăsta era destul de răsărit, de fapt Mno, și cu așa bagaj, clar că nici un taximetrist nu m-ar fi luat în Sibiu, pentru că sibienii or fi ei președinți de lemn Tănase, dar nu-s sinucigași ei.…continue reading →

Rele de mici

Destinul mă abandonase în autogara din Sibiu. Asta prin grația lui Dumnezeu și a nevestei, care-mi dăduse scutire în acest sens; căci mă duceam în Deltă, la pescuit, și tocmai descărcasem jumate din cala autocarului - adică undițele mele. Care undițe, firește, nu prind aproape nimic niciodată. Ele-s de vină, firește.…continue reading →