Year: 2014

Calm şi liniştit ca un ardelean blajin – partea a II-a

După ce medicul i-a lipit cu superglue degetele tăiate cu flexul, Costache din Jibou şi-a omorât perioada de convalescenţă cu nenumărate schiţe, planuri şi proiectări. Să mai pună un balcon la etaj? Să-l mute un metru mai spre turnuleţ? Ce copac să-şi planteze la intrarea în curte, tuie, tisă, sau zadă? Pe toate le gândea şi le întorcea Costache în timp ce-şi savura Winchester-ul made in Ukraine. No, astea probleme, nu foametea din Somalia!…continue reading →

Calm şi liniştit ca un ardelean blajin – partea I

Costache lucra la casa lui din Jibou, să şi-o rădice şi să fie mai mare ca a vecinului. De vreo 12 ani lucra la ea. La fiecare sfert de oră lucrată, Costache se retrăgea 20 de minute în fundul grădinii: fuma şi se uita la casă cu drag şi parcă-i mai creştea un ventricul în burtă. Mai avea puţin şi o termina de ridicat în roşu, moment în care avea programată o pauză un pic mai mare, de 2 ore. Lucrul la casă presupune vreun miliard patru sute de milioane de chestii; dar Costache avea toată răbdarea din lume, şi om mai calm şi mai liniştit ca el nu se găsea pe faţa pământului, nici măcar în rezervaţia de oameni calmi şi liniştiţi. La un moment dat, încercînd să taie ceva cu flexu', s-a întâmplat inevitabilul: vreo trei degeţele au picat răpuse lângă bancul de lucru.…continue reading →

Rodica

Rodica era elevă în clasa a V-a la care eram diriginte, un pedagog de şcoală 9 (chiar aşa era şcoala: şcoala numărul 9). Rodica era de la casa de copii, o amărâtă şi o prăpădită. - Rodica, unde-i maică-ta? o mai necăjeau educatoarele. - A plecat şi m-a lăsat... ţiganca dracului. Invariabil educatoarele de la casa de copii râdeau, văzînd cum Rodica le prelua cuvintele robotic.…continue reading →

Urâte mai sunt bătrânețile astea!

Parcasem mașina foarte ilegal, ca-n fiecare dimineață: hăpt în fața ghenei de gunoi. Eram în plin proces de înduplecare a Gropărelului: tati, nu putem merge acuma să-ți cumpărăm macaraua aia pentru plastelină pe care ai văzut-o aseară în Polus, că acuma trebe să mergi la gădăniță! Să faci bani pentru tati, să-și poată cumpăra bere și mulinete! Maică-sa plecase la muncă, că dacă rămânea acolo se punea și ea pe plâns.…continue reading →

Amintiri din epoca Adrian Năstase

Da, acel fost premier prim-ministru (era prin anii 2002...? 2003...? nu mai ştie Groparu, că e bătrân, maică). Nastase si epilatul Sursa: site-ul Antenei 3, specialişti în ştiri  În anii aceia, s-a inaugurat cu mare fast o mega expozitie "Produs în România". Iniţiativa lăudabilă, de altfel, dar îngropată imediat după ce toţi simadicoşii s-au pozat, cu mare fast şi pompă, lângă afisele alea mari, preocupaţi să se erecteze în impostura de mari salvatori de neam, țară, Oltchim şi CFR Marfă.…continue reading →

Să-ncepem anul cum se cuvine, dară

Mno! Prima la mână, să începem anul cu un banc original, proaspăt şi incolor: ai de mine, nu am mai scris pe blogul ăsta de-un an (oare cum se dă pabliş?). A doua la mână, trebuie să scormonesc în şemineul apartamentului meu cu 2 camere de la etajul III din Floreşti (nici măcar nu-i al meu, ci-i a lu' nevastă-mea) şi să-mi pun cenuşă în freză: exact - soacră-mea.…continue reading →