...şi tu.
Dragă revistă Kamikaze! Draga mea revistă Kamikaze,
Te respectam foarte mult pentru că izvorăşti din aceeaşi sursă
Academiacaţavenciană care mi-a modificat mie abordarea asupra scrisului mai mult decât orice. În facultate s-a nimerit de multe ori să nu am bani de pită, dar Academia Caţavencu era, cu religiozitate, prezentă la mine pe masă - super bună pentru râs, dar nu foarte bună să o înghiţi în loc de ciorbă. Îndrăznesc să spun că, dacă nu eraţi voi şi
Julică (poate în ordine inversă; poate), blogul ăsta nu ar fi existat. Că v-aţi certat apoi toţi şi v-aţi divorţat în Kamikazi şi Academii Caţavenci şi Caţavenci - pentru un provincial ca mine, situat departe de fierbinţeala de placă de beton încălzită de soarele capitalei care este Bucureştiul, treburile astea vor rămâne una din marile drame ale vieţii. Noroc că
am apucat să public niţel pentru voi!
În fine.
Amu-s câteva zile de când eu şi ceilalţi care activăm pe meleagurile astea
canardenchaîné-iste (
pour les connaisserus) ale netului românesc am avut -
slabă Domnului! - multă pită de aberat cu condamnarea varan-mogul-voiculescului. Şi... am aberat, frate!…
continue reading →
În viaţă nu poţi scăpa de trei chestii: de moarte, taxe şi de păpuşi decapitate.
Şi amu începe partea interesantă:
În dimineaţa în care o murit, soacră-mea - aflată în Italia, la cumnatu-meu - s-o trezit din somn cu cuvintele astea pe buze: "îmi pare rău, Cecilia!" (unde Cecilia e fata lu' nănaşu'). "Îmi pare rău!" Dar de ce, şi ce visase - nu şi-o putut aminti nici până-n ziua de azi.
Apoi: pe nănaşu' l-o găsit fie-sa Cecilia. Care dintr-o dată îşi dă seama că nu se mai aude nici un zgomot în toată gospodăria!
…continue reading →
Ba nici chiar în avioane!
Aceste două categorii sunt:
1. Copiii mici.
De ce am lăsa copiii mici să stea jos în troleu? Ei ce probleme au? De ce ar fi ei obosiţi? După cum bine se ştie, copiii au două moduri de funcţionare: hiperactiv şi somn. Ce să caute ei pe scaun?…continue reading →