Hands want to break free

În viaţa mea, de fiecare dată când am făcut două lucruri deodată, unul dintre ele sigur s-a dus pe apa sâmbetei (de regulă, cel mai important dintre cele două). Orice am face, noi masculii nu suntem multi-tasking ca femeile; aşa cum spunea cineva, reprezentantele sexului guraliv sunt perfect adaptate să mestece în supă, să vorbească la telefon cu mama şi să scrie reţeta pe care aceasta le-o dictează, să-l legene pe ăsta micu şi să mai şi tragă, în timpul ăsta, cu ochiul la TV, la canalul ăla roz - toate într-o singură bucătărie. Ceea ce mi se pare admirabil. Ia încercaţi să supuneţi un mascul unei experienţe asemănătoare: puneţi-i o tigaie într-o mână, aluatul de clătite în faţă, un telefon în cealaltă - la capătul căruia un socru să-i spună proporţia de diluant care trebuie băgată în vopseaua de lemn, pentru dulapul de păpuci din hol - şi un documentar cu elicoptere de luptă pe TV. …continue reading →

A mai trecut un an prin oi

TVR2, emisiunea Sfinţi şi Meserii, sâmbătă dimineaţa. Reporterul care abia îşi căra un DSLR imens ca să pozeze fluturi, margarete şi mioare merge să-i tragă de limbă şi să-i hărţuiască pe ciobanii din Mărginimea Sibiului. Din Gura Râului, mai exact. Pe care nici măcar tătarii nu i-or hărţuit. No. Ciobanii…continue reading →

Dinte albastru pentru blogger cu sânge albastru

- Muiere! Ni ce-am primit! Scot din buzunar ce-mi adusese curierul la muncă, de toţi colegii m-or urât instant. Nu toţi, numai cei care or văzut. - Ce-i aia? - Un accesoriu pentru ciorba de peşte din seara asta! Scosesem de cu seară cel mai urât şi negru şi mare cap de somn de Deltă din congelator (dacă e negru, e clar că e mare; că dacă e mic, e alb sau chinez). Trebuia gătit, că deja stătea de prea multă vreme la congelat. (aici, cu gură de nievastă/soacră/prietenă/iubită/muiere/olteancă)…continue reading →

Ce fel de om ar face aşa ceva?

Joi şi vineri mi-am luat concediu: nievasta o picat răpusă de ceva răceală misterioasă, iar Gropărelul o trecut de la roşu în gât la ceva faringită cu complicaţiuni. În fine, mers la urgenţe, antibiotic prima dată în viaţa lui, diarei verzui şi scânceli infinite, foit în pat cât e noaptea de lungă etc. Vineri după-masa, după ce toată familia gropărească dormise tot nu în ultimele trei-patru nopţi şi mergeam prin casă ricoşând din mobile, reuşim să: culcăm una bucată Gropărel, cu ursuleţul lui albastru la piept şi scâncind în somn de-ţi rupea sufletul; culcăm una bucată nievastă, iepureşte, alertă la orice sunet scos din laringe de Gropărel (ambii în dormitor); culcat Groparu în sufragerie, cu TV-ul pornit, să nu cadă prea adânc în moşia lui Moş Ene, să audă când Gropărelul zbiară şi să sară-n schemă. Nu trec 20 de minute, şi pe la ora 4 (când e somnul mai somn) sună mobilul meu Sony Ericsson cel puturos. Groparu cască jumate de ochi: socru-său. Groparu respinge apelul, doarme mai departe pe burtică.…continue reading →

Heaven Studio Timişoara – discriminare nazistă de cea mai joasă speţă

Update: din păcate pentru ea, aşa cum zice foarte plastic Marieta Varga, "fata în scaunul cu rotile nu va mai deranja pe nimeni". Nu ştiu de ce îmi vine să-i pun pe cretinii ăia de la Heaven să îi poarte sicriul! --------------------------------------------------- De Timişoara mă leagă ombilical un oarece zis suflet, iar cei care cunoaşteţi relaţia mea cu marele sârb ştiţi şi de ce. Este oraşul în care am fost mereu ca acasă, cu timişorenii m-am simţit mereu în largul meu oriunde m-am întâlnit cu ei (pusic, familia Sirb şi DeCe! ca să nu mai zic de ceilalţi strămutaţi acolo, viniturile), iar ca sibian şi clujean am avut mereu numai admiraţie pentru oraşul de pe Bega. În mintea mea, Timişoara a fost şi rămâne cu 10 ani în faţa celorlalte oraşe. Din păcate, şi în capitala Banatului găsim mârlani. Internetul arde de câteva zile pe tema unui scandal care mie unuia mi-a tăiat respiraţia de indignare: Clubul Heaven Studio din Timişoara i-a refuzat accesul unei tinere cu dizabilităţi, aflată în scaunul cu rotile, pe motiv că le provoacă disconfort celorlalţi clienţi. Luăm o pauză, că m-am enervat. Revenim. Da, aţi citit bine. …continue reading →