What’s a woman when her man / Is a blogger inside

Aşadar, în seara asta am fost la mare concert mare: Vaya con Dios (pentru cititorii mai tineri: cântăreaţa aia care cântă Lambada) (înainte să consultaţi Wikipedia: Vaya con Dios e numele trupei, nu al gajicii, asa cum am crezut eu preţ de 30 de ani).

Observaţii personale:
– tanti asta de vro… 60 de ani? o intrat pe scenă călare pe nişte tocuri mai subţiri ca chopsticks-urile, lucru ce nu a părut să o deranjeze. Numele, ca să-l ştiţi şi voi dacă vă întâlniţi cu ea la coadă la pulpe de pui: Dani (Inochentie Micu) Klein
– violonistul ei kicks ass
– Sala Sporturilor a fost plină. Nu arhiplină, numai plină. Media de vârstă – prefer să nu o declar, că pe-acolo bat şi eu şi am aşa, o pudoare feciorelnică în mine
– am întâlnit şi bloggeri – Hădeanul, Călin Biriş şi mai ales Panfi cu soţia şi pruncul de 2 ani (!). Care prunc o stat cuminţel şi o ascultat aproape tot concertul lu’ tanti aia belgiancă fără să chirăie. Deci se poate cu copiii la concerte din astea de trentagenari, mai ales că sonorul a fost decent ca decibeli
– în staff-ul ei a avut un negru cu freza lui Sponge Bob
– Dani nu prea mai are ea chiar vocea de mai demult. Dar am iertat-o, că prea faine-s melodiile
– Dani a dorit musai să cânte o piesă tribut populaţiei de etnie romă, pentru inspiraţia pe care această etnie a semănat-o în sufletele lor de artişti, care e ei artişti. Aşa că am auzit şi piesa “Jelem Jelem” (tradusă “Je l’aime, je l’aime”). Mi-o plăcut jocul de cuvinte, chiar dacă nu mă prea dau în vânt după piesă:)

Mulţumesc, Amprenta şi Electrogrup, pentru invitaţie. Iaca spicuiri, nu neaparat în ordinea cronologică:

La final, toţi ăştia de vârsta a doua din sală s-or extaziat şi or început să ţâpurască ca la nuntă; şi atunci i-am zis lu’ nievasta:
– No hai, tu, urlă cât poţi! Amu să te aud cum urli!
– Dacă nu strig la tine n-are nici un farmec, mi-o zis.

Mno!

 

20 lovituri, dă-i și tu!