Weekendul trecut, weekendul asta

Băi Gropare, m-o întrebat un prekin amu ceva vreme, io opserv că tu weekend de weekend tragi câte o beută! Ba în Retezat, ba în Hajdu, ba în Oradea, Maramureş, Sibiu… bă… eşti tare! Da, zic io, dacă m-aş apuca să pun jaloane pe o hartă a României cu locurile unde am ajuns la bere, cred că toata harta ar fi plină de piuneze! Păi bine, zice el, şi nu ţi-i frică de ficat? Nu, zic io, mai frică mi-i că rămâne România fără de piuneze!

Aşa că: recomandare gropărească, mai ales pentru ardeleni, că-s mai aproape: musai să mereţi într-un weekend sau chiar în concediu la Pensiunea Râmeţ. Îi la vreo la vreo 30 km de Alba Iulia, înainte de Mănăstirea Râmeţ. Drumul e reparat proaspăt, e ca oglinda; preţurile sunt mega convenabile (adică bat la cur cam orice cazare la raportul calitate-preţ, fincă îs mega moca, şi eu nu am în casă aşa baie şi aşa condiţii!), papa e bestială, berea costa (numai!!!) 4 lei Beck’s-ul, şi dacă mai aveţi şi norocul să fie acolo Silvan, prieten gropăresc, şi să vă şi cânte la chitară, io vă garantez că marijuana e aproape ceai de muşeţel faţă de cât de bine vă veţi simţi! Mă ştiţi amu ca nu prea îmi joc reputaţia pe orice măgărie, da’ asta e chiar o chestie care trebuie făcută. Fincă:

– Silvan e bestial la chitară (vrea şi să facă tabără de chitară acolo în luna august)
– zona e demenţiala, cu mănăstirea la 3 km (asta dacă vă preocupă cele veşnice sau aveţi o brumă de interes în istorie); şi la mănăstire, uite ce şofer care şi-o scris numele fetei cu care umblă el în maşină!

fufa
– la vreo 6 kilometri zac Cheile Râmeţului, care sunt – ce să vă zic, frumoase ca o femeie cumsecade, care e jumate negresă, jumate asiatică şi jumate bistriţeancă – şi cel puţin 66% moldoveancă de pe ambele maluri ale Prutului, seca-l-am dintr-o sorbire.

Şi vă mai zic asta fincă acolo am fost weekendul trecut, şi m-am simţit atâta de bine cu Mişu (bă, mă laşi să pun poza aia a ta cu câinii?) şi cu numitul Silvan, care or cântat amândoi aşa de fain că Dumnezău s-o oprit din trebi şi i-o ascultat (aşa că repetaţi-vă rugile rostite sâmbătă seara, că Demiurgul era ocupat!), şi până şi io am pus gheara pe o chitară, de am chinuit-o cât m-or ţinut gâţii. Şi o fost fain.

Şi weekendul ăsta, vă veţi întreba, weekendul ăsta? La Motiş, măi copii, lângă Mediaş, că face ţiganiazii parastas: casa în care am tras noi atâtea cumetrii şi scandaluri va fi revendicată de fostul popă sas revenit din Jermanica, care ne va alunga, şi mergem s-o mormântăm cum se cuvine. Ori… ce bairam de mormântare e ăla fără Gropar? Aud???

Na, mai jos, o mică galerie de poze făcute cu tilifonul, că când s-a termina criza mi-oi lua şi eu o sculă să mă dau şi mai mare:

PS: Mişu o apărut de două ori, fincă poate mă lasă, sau poate nu mă lasă să îi public poza, şi am zis că e bine să fiu pregătit. Nu că-s dăjtept?


16 lovituri, dă-i și tu!