Weekendul asta m-am intalnit cu Num-a Num-a Ei

Weekendul asta Crivat ne-o dus la un restaurant italienesc unde am mancat felul 1 pasta, felul 2 pasta, si am baut – normal – apa de la paste.

Crivatz o mancat ceva spada, sau peste cu spada, sau amandoua; d-na Crivatz (sarumanaaaa!) o sorbit neshte scoici cu gust de branza frantuzasca. Si o mai fost la masa Andreanum.org. Pe care a venit in Cluj si am cunoscut-o, intr-un final, da’ o vint fara Mutzunache, c-asa e filmu’.

Sincer – am fost dezamagit.

De mine, of cors. Nici macar io nu am mai ras la bancurile mele din anii ’80. Si nici Andrea, ca ea are mult intelect, de care se foloseste fara scrupule.

La un moment dat, la o masa langa noi s-o pus o gasca de italieni – stiti voi, tipul ala de italieni care vin in Romania si fac fabrici de textile si platesc cu 80 EUR/luna muncitoarele. Am vrut sa merg la ei sa-i intreb daca vopsesc cu lavabila, pun tavane false si instaleaza gresie si faianta, ca-mi trebe muncaşi pe care sa-i platesc cu 14 EUR/zi; abia m-o potolit Crivatzu, care o zis ca toti italienii sunt ca cizma cand e vorba de munca.

Plus ca am ramas ultimii din restaurant si o trebuit sa ne batem cu Camora chelnerilor care vroiau sa ne dea afara, sa merge si ei la fameliile lor.

9 lovituri, dă-i și tu!