Vrei să renunţi la cetăţenia română?

Io vă zic p-a dreaptă, aşa cum le-am zis şi tuturor: io, dacă nu erea telemeaua de Sibiu, demult plecam din România, în ceva ţară unde nu există bloguri.

Ei! Dar soru-mea nu şi nu, că ei îi trebe o ţară normală, cu străzi, bulevarde şi curăţenie, şi care să nu fi fost implicată în nici un război mondial: şi s-o dus în Germania, şi s-o şi măritat cu altu. Şi i-o turnat doi prunci nemţălăi apsolut superbi, şi o vrut să renunţe la cetăţenia română, ca să devină nemţoaică grasă cu acte-n regulă. Că nemţii nu au nimic cu străinii din ţara lor, câtă vreme cât ei renunţă la cetăţenia originală.

Şi… sorella mere la consulatul român de la Bonn. Cărora doresc să le adresez o MUIE de cioban de Sibiu, fincă sor-mea o ieşit scoasă de badigarzi de-acolo, că ea, cea mai blândă femeie din lume, o vrut să-l ia pe consul de gâţi şi să-l muşte de nas, că o fost nesimţit cu ea. Nu exagerez. Dar obţine, în plină procedură de renunţare la cetăţenie, cu paşaport expirat de 2 ani, un paşaport consular, să vie să-şi vază fratele, adică su’semnatu’. A, şi părinţii, că şi ei contează.

Dar! Consulul pwlii nu i-a spus că paşaportul consular e strict pentru intrare în patrie, nu şi pentru ieşire spre Germanica! Că era nemernic. Şi sorella află la intrare în patrie că în Sibiu  au să-i rămâie oasele dacă nu-şi face rost de paşaport normal, roşu, nu verde, consular. Că cu ăla verde nu poate ieşi din patrie nici dacă îşi atinge cotul cu limba. Limba ei.

Şi merem, noi doi, la Poliţia Sibiu. O cloacă de mafioţi. Să-i facem rost la sorella de paşaport.

Asta era prin 2005. Toţi căpşunarii, răducioii şi stranierii erau la coadă, cu gălăgie, ghiuluri şi priviri infractoriceşti. Şi io, băiat finuţ, şi sorella, o scumpă ce e ea. Şi ajungem la ghişeu.

La cel mai împuţit politruc din Poliţia română. Care ne dă viteză cu siktir, şi ceva legat de mama. Că: dacă sorella renunţă la cetăţenia română, ce dreq caută ea acolo în România, să îşi ieie paşaport românesc? “Meri, doamnă, înapoi în Germania ta! Ia-ţi de acolo paşaport! Că nu mai eşti româncă, decât în cuget şi-n simţiri!” – cam aşa i-o zis.

Mie, cu autorităţile, chiar îmi ies vrăjelile; io, la 15 ani, eram agent de vânzări, dacă chiar vreţi să ştiţi. Şi uneori chiar am papagal.

Şi mă întorc, obraznic. Şi furios – că io, pentru sorella, mi-aş omorî norocu’! Azi l-aş omorî.

Şefu, zic. Bă. Bă, domnule, zic. PLM! Bă. Ascultă-mă. Rezolvă-mă! Buey, şi îi trag la om cu ochiu, cum n-am tras la nimeni, nicodată.

El, sictirit: eliberaţi gazonul!

Io, turbat, da’ calm, numa’ că nu-l iau de mânecă, să-i bag un cap în gură: Buey! Şefu’! zic. Ajută-mă! Că nu ţi-a părea rău! Parol. Şi îi bag un discurs patetic, cu aluzii clare la şpagă.

Ha! face el, cu nările fremătând.

Buey! nu mă rabd io. Uite aici: un paşaport nou, cu urgenţe, durează 3 zile. Ia-mi cererea de paşaport nou! Uite… tu o să fii în tură peste 4 zile. Revin luni. Şi-l iau de la matale! Bă! Nu o să-ţi pară rău. Uite aici, mă jur pe maşina mea!

Io, la data aia, nu aveam carnet, nici maşină; da’ păream convingător, la ora aia. Foarte convingător. Mai ales că i-am tot tras cu ochiul meu ăla bleg.

Bine, zice politrucul. Vă aştept luni. Da’ să veniţi la 9 dimineaţa!

La 10 dimineaţa eram acolo. Ştiam că în România autorităţile se mişcă greu, şi politrucul nu avea cum să afle în timp util de la minister că sorella îşi depusese cererea de renunţare la cetăţenie amu 8 luni. Şi ne-am ridicat paşaportul sorellei în acea zi de luni, la 10 (io mi-am permis să întârziem 60 de minute) – de la chiar politrucul pwlii.

Şi a fost o fază de Hollywod:

Intrăm înauntru, politrucul ne vede, ne face semn. Păşim relaxaţi pe linoleumul urât mirositor, se dau răducioii de o parte şi de alta, ca marea în faţa lui Moise, alt trimis de-al lui Dumnezeu, pe lângă mine.

Ne dă paşaportul, semnăm de primire. Se uită la mine politrucul, pune mâna pe tejghea, poate – cine ştie.

Îi iau mâna. I-o scutur, bărbăteşte, cred c-o făcut şi entorsă de la entuziasmul meu. Şefu! Dumnezo să te ajute.

Şi ieşim. Foarte senini.

Privirile lui – laser, frate.

Oare d-aia îmi mere mie rău de vreo 4 ani încoace? M-or fi ajuns blestemele politrucului?

31 lovituri, dă-i și tu!