Vom cânta şi vom fi liberi! Sau Goran Bregovic la Cluj

Acuma mănânc un palaneţ şi vă zic: greu. Greu!

Plină Sala Sporturilor!

Şi sunt foarte mulţumit că nu l-au adus pe Goran în campania electorală, că mi-e teamă că aş fi votat cu cine l-a adus – ceea ce reprezintă un pericol la însăşi democraţia noastră.

Foarte mult tineretmult foarte. Dar şi bătrâni ca mine. Update: şi Psaico, care toată seara numai a făcut poze şi a filmat, în loc să vină să stea cu noi şi să ne râdem. Şi pe care l-aş întreba acum “ce, bă, te crezi mai bun decât noi?”, dar nu îl întreb, pentru că uite ce muncă bună a făcut! Poze cu imagini şi filme cu video.

Muzica a fost foarte faină, că dacă nu era fiţi siguri că nu mergeam. Goran ăsta e un moşulică care se ţine foarte bine şi cântă cu plăcere, că s-ar fi văzut dacă nu. Şi cum să nu cânţi cu plăcere când ai atâţia unici în sală? (amu se procesează filmul pe vimeo, că aifonu’ face nişte fişiere video începînd cu 4 Gb pe secundă).

Update: iaca! Filmuleanu!

(atenţie: peste piesă se suprapune vocea lui Groparu, care rage ca un măgar crezînd că cântă)

Nu ştiu cum e prin Antarctida, dar la Cluj avem zilele astea nişte călduri de cuptor cu microunde; aşa că am băut bere, multă bere pentru ca să mă hidratez, să nu pic în păcatul dezhidratării, păcat mortal, de altfel, până şi Bear Grylls se fereşte de el.

Mi-am retrăit tinereţile mele studenţeşti şi am dansat şi am strigat (io insist să-i spun “cântat”, dar nu aş defila public cu definiţia asta) că mai am şi eu un pic de simţ al ridicolului.

Mulţumesc frumos, Amprenta Advertising şi Electrogrup, pentru invitaţie, m-am simţit, vorba aia, ca la concert cu  muzică sârbească de calitate, ia volim te, brate Goran.

Închei cu un memento: nu este prima dată când Groparu şi Goran se intersectează în destine. Te mai prind io, pezevenghi sârbo-bosniaco-croat-muntenegrean iugoslav!

8 lovituri, dă-i și tu!