Veteranii războiului anti-cancer

Pentru că puțini dintre noi avem familii care să nu fi pierdut vreun membru în lupta cu cancerul.

Pentru că și mai puțini ne implicăm în lupta cu acest flagel.

Pentru că și mai puțini ne implicăm în a ușura lupta celor care se luptă.

Pentru că nu avem toți stomac pentru a o face.

Pentru asta, și pentru mai multe, am hotărât să public un comunicat de presă al unei asociații de la Cluj care este veterană în lupta anti-cancer.

Cu dorința sinceră de a nu fi nevoiți să-i cunoașteți din postura de beneficiar.

Atitudinea care modelează destine în lupta cu cancerul

Lumea copiilor și a tinerilor care luptă cu cancerul îți poate rămâne străină dacă nu se creează un context, deloc fericit, prin care un diagnostic personal sau cel al unei persoane din apropiere te propulsează direct în centrul ei.

Și totuși, lumea asta toată nu e delimitată între cea a oamenilor sănătoși din punct de vedere fizic și a celor bolnavi – deși s-ar putea, dar nu ar fi în beneficiul nici unei părți, pentru că ar articula o viziune destul de superficială.

Pentru orice altă viziune mai constructivă – pentru noi toți, există empatia. Da, sentimentul ăsta de empatie te apropie de orice persoană din lumea asta, indiferent cu ce se confruntă în acel moment. Te pune în poziția de a asculta, de a fi curios ce se petrece în lumea celuilalt. Trebuie să fii doar suficient de deschis să te pui în ipostaza de martor și să te lași purtat de dorința de a face bine.

Există o echipă care s-a modelat de aici, de la Cluj și care din 1996 încoace, a construit lucruri remarcabile, pentru care vorbesc niște rezultate create-n timp. Un ONG care s-a dedicat îmbunătățirii vieții copiilor și a tinerilor din spitale diagnosticați cu cancer.

Și pentru că există viață după cancer, au strâns laolaltă supraviețuitorii de cancer, pe care i-au sprijinit  în spitale în timpul tratamentelor, în cea mai mare comunitate de acest tip din Europa: Temerarii. Peste 400 de tineri, cu vârste cuprinse între 14-35 de ani din peste 100 de localități din țară se reunesc săptămânal, lunar, anual – în funcție de activități și locație și se sprijină reciproc. Anul acesta, clubul Temerarii împlinește 10 ani.

Revenind la copiii și tinerii care sunt în tratamente, acum. Cum îi faci să se simtă suficient de confortabili într-un mediu pentru a putea să-și exprime sentimentele liber, să spună ce-i doare, să nu-și suprime trăirile? Echipa a reușit până în prezent să diminueze frica și anxietatea copiilor față de procedurile medicale prin activități capabile nu doar să transmită un mesaj de speranță, ci și să producă rezultate concrete. Serviciile oferite contribuie la creșterea ratei de supraviețuire a copiilor și tinerilor diagniosticați atunci când  aceștia reușesc să se simtă încurajați, să își regăsească vocea într-o comunitate. Lupta cu boala se reglează mult din psihic, din starea de spirit. Foarte mult.

Strategia lor a fost să plaseze jocul ca centru al activităților din spitale pentru că și-au dat seama că pot comunica cel mai bine cu un copil prin joacă. Au creat cărți de povești și păpuși terapeutice gândite în așa fel pentru a putea  folosite de catre asistentele
medicale în demonstrarea procedurilor medicale. Ele au fost create în jurul unui personaj capabil să insufle mult curaj celor mici: Leul cel Curajos, un simbol al reușitei în lupta cu cancerul.

Alături de specialiști și psihologi, voluntarii care se ocupă de copiii din spitale sunt studenți la psihologie sau la alte științe asociate, care trec printr-un program unic în România de instruire privind comunicarea cu copii, consilierea, serviciile de suport, principiile de igienă și norme de etică. Ce e foarte fain e că și unii din supraviețuitorii cancerului se reîntorc în spitale, ca voluntari. Ei sunt un exemplu admirabil și o încurajare pentru noile generații de copii și tineri care trec prin aceleași tratamente.

Nu există alte echipe în țară, din câte știu eu, care să ofere îngrijire zilnică în spitalele deja enumerate. Nu doar copiilor, ci și părinților. Și fac asta nu doar în timpul spitalizării, ci și pe toată perioada tratamentului. Sper să nu aveți probleme, dar în caz că sunt, să știți că există și oameni ca ei.

2 lovituri, dă-i și tu!