Vedi Turambarr e Crivatz, e puoi îmbătare!

Sună telefonu’ vinerea: Gropare, îs Turambarr, îs în Cluj, hai să te văz cât de najpa poţi tu să fii în carne, oase şi corpi cavernoşi! Mnoa, hai, zic io, viu, că ce să fac alceva!

Mers, întâlnit omu’, plăcut omu’, of cors, of cors, adus seara la Crivăţ ca să mâncăm bruschete gătite de Crivăţ în persoana sa ilustră de bucătar de bruschete, că numa iel ştie să discute cu mâncarea aşa cum trebe şi s-o preludieze, şi tot numa iel, când noi gemem orgasmic că ce bună ie papa, pufneşte nemulţumit că gorgonzola aia nu e ca-n Italia, şi că n-o ieşit bună mâncarea, că aşa e el, ambiţioasă ghe numa’.

Şi începem să desfundăm berile şi să le stingem cu palincă de Zalău, şi io tot încerc să mă dau pe google de pe telefon ca să ţin pasu’ cu discuţia aia savantă – da’ fără să mă vadă ăştia, că amândoi îs mai deştepţi ca wikipedia, şi io nu mai pun mare preţ pe intelectu’ meu de când am căzut în cap în cadă, că mă ştiu cât îs io de intelectoal – între ghilimele.

Şi îl sună fetiţa lui aia mare la telefon, şi io cred că e doamna Turambarr, şi el zice cu glas de adolescent “sunt in Cluj, cu nişte prieteni!” şi io, ca să stabilesc de la bun început că nu mi-l trebe ca prieten când pot să-l am numa pentru sex (plus că poate îmi cerea bani împrumut, de prieten ce-mi e) şi strig în gura mare “nu mai minţi mă pe doamna de nevastă-ta!”, da’ el zice “vezi, bă, că e fiică-mea, bă!”, şi io tac chitic, şi încerc să sparg gheaţa când vorbeşte cu nevastă-sa două minute mai târziu (sărumâna, doamnă, sper să nu citiţi acest blog proaspat rebranduit!), şi încep să gem la telefon ca o iapă-n călduri şi să-l întreb cu glas de piţi “cu cine vorbeeeeşti, iubitule?”, da’ n-o râs nimeni, ca de obicei, la bancurile mele, deşi jur că-ntr-o vreme până şi mie îmi plăceau bancurile mele!

Şi am plecat câteva ore mai târliu de la Crivăţ imbuibat de bere, şi a doua zi am plecat la Harghita într-un chef de pomină, dar despre acestea – într-o postare viitoricească.

18 lovituri, dă-i și tu!