Urâte mai sunt bătrânețile astea!

Parcasem mașina foarte ilegal, ca-n fiecare dimineață: hăpt în fața ghenei de gunoi. Eram în plin proces de înduplecare a Gropărelului: tati, nu putem merge acuma să-ți cumpărăm macaraua aia pentru plastelină pe care ai văzut-o aseară în Polus, că acuma trebe să mergi la gădăniță! Să faci bani pentru tati, să-și poată cumpăra bere și mulinete!

Maică-sa plecase la muncă, că dacă rămânea acolo se punea și ea pe plâns.

Negociam aprins (o discuție cu FMI-ul e nimic în comparație cu negocierile cu un prunc de 3 anișori, iar bazarul din Turcia e un fel de creșă pentru sugari), deși mintea mea era încă încă prinsă cu analiza imaginii unui taxi văzut în dimineața asta – o mașină cu tricolor, medalioane cu Avram Iancu și număr de “U” Cluj.

Taxi cu tricolor si Avram Iancu
Patriot!

Ocupat cu implorările mele fierbinți, observ o doamnă cucoană misterioasă și venerabilă care venea către ghenă în timp ce se uita un pic urât la noi (deși avea loc berechet să treacă la containere). Purta niște colanți din ăia old-fashion de zici că erau făcuți din carpeta aia celebră cu “Răpirea din serai” (nu m-am uitat mai îndelung, pentru că nu obișnuiesc să mă holbez la cracii pensionarelor) și pe umeri o haină mai răsărită cu glugă cu blăniță: se vedea că ieșise dintr-un bloc din apropiere.

În timp ce eu mă rugam de sfinți, Dumnezei și Gropărel să se înduplece și să înceteze odată cu crizuța, doamna respectabilă pensionară se strecoară în ghenă și începe să răscolească. Apoi, după 3 minute, scoate o carte roz cu imagini pentru fetițe și exclamă:
– Deci aici erai!

După care misterioasa doamnă a plecat la fel de misterios pe cât venise.

9 lovituri, dă-i și tu!