Unde este Moș Crăciun?

O trecut o zi de la Ziua Națională a României, ziua în care toți românii se declară încântați de țara lor, în schimb au o foarte mare problemă cu ceilalți români, și de la ultima zi de BizSnowCamp. Și în dimineața asta ne luptam cu un mic român care nu pricepea în ruptul capului de ce trebuie el musai să meargă la gădăniță, de ce nu putem sta noi acasă și să ne vină bani gratiși? (sincer, chestia asta nici eu nu o pot pricepe).

Și, pentru că tot am fost plecat 4 zile și nievasta o trebuit să suporte singură vocalizele moștenitorului, sar repede în schemă cu placa pe care am moștenit-o de la părinți, ca să nu care cumva să fac alte greșeli decât ei:
– Gropărele, tati, nu mai tot zbiera, că dacă mai zbieri nu mai vine Moș Crăciun!

Pac! S-o oprit. O funcționat!
– U’de-i Moș Crăciun?

Deci mi-o venit să aplaud! Iaca, băi, că îi poți corecta crizuțele copilului cu puțin tact, răbdare și plăci moștenite de la părinți!
– Tati, îi zic eu, luîndu-l în brațe într-un moment epic de tandrețe tată-fiu, deci: Moș Crăciun stă în Laponia, în Finlanda, nu departe de satul Nokia. Și locuiește undeva unde este numai zăpadă, și stă într-o casă în care e plin, plin de spiriduși din ăia mici-mici-mici care toaaaaată ziua stau și construiesc jucării! Construiesc jucării, tati. Jucăriile le ia apoi Moș Crăciun, le suie în sania lui V12 pe motorină trasă de 9 reni, și la ultimul ren îi strălucește năsucul! Și el merge într-o noapte prin toată lumea și oprește la casele unde sunt copii mici și cuminți și intră pe horn noaptea, când ei dorm, și le lasă sub pomul de Crăciun! Și copiii cuminți văd dimineața jucăriile și se bucură și se joacă cu ele tot anul!!!!

Fiu-meu tace. Apoi zice:
– Nu ăla! Ude-i Moș Crăciun care i-am mâncat eu capul!?!?!?!?!
– Ha? zic.

M-o trecut un fior pe șira spinării: ce Dumnezo învață pruncii ăștia la grădinițele de stat?

Gropărelu’ se zmulge din brațele mele și fuge la masa din sufragerie și strigă:
– Aici eeee!

Acolo era.

Unde locuieste Mos Craciun

12 lovituri, dă-i și tu!