Una scurtă cu Florin Piersic

Portarul parcă mă aștepta pe mine dimineața cu poftă de vorbă în gura de sub chipiu cu care ținea țigara, în fața intrării. Îl salut și dau să intru.
– Ai ecusonu’ să intri? sare el, serviabil (ecusonu’ cu cipul Satanei, firește).
– Am, da’ e-n ruscac; da’ nu-l mai scot, întind mâna până la senzor și-mi deschid singur.
– Ahahaaaa, ce tare! Dacă eram și eu așa înalt, mă făceam actor.

Se apropie de mine: era nevorbit. Era după schimbul de noapte, no, cât te tot poți uita la RomâniaTV în timp ce tehnocrații ne fură țara?
– Stai să-ți zic una… acum vreo 15 ani, eram la Magazinul Central de-aici, din Cluj. Și era ceva expoziție Whirlpool.
– Așa.
– Și o venit și Florin Piersic pe-acolo, să-și cumpere nu știu ce mașină de spălat.
– Așa.
– Și m-o văzut… și zice: cum te cheamă, tinere? Și i-am zis cum mă cheamă…
– Așa…
– …și zice Florin Piersic: băăă, dacă eram înalt ca mine și frumos ca tine, mă făceam actor, băăă…


(sursă foto)
PS: Azi, când am plecat acasă, i-am zis: ”la revedere, domnu’ actor!” Luat prin surprindere, mi-a răspuns cu: ”mulțumesc, și dumneavoastră!”

3 lovituri, dă-i și tu!